ICCJ. Decizia nr. 1018/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1018/2004
Dosar nr. 3928/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 iunie 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul B.M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 3054 din 12 mai 2003, să fie obligată pârâta să emite o nouă hotărâre prin care să îi recunoască şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a fost încorporat în armată la 4 iunie 1955, în UM 03087, până la 25 iunie 1957, fiind folosit în construcţii, ca muncitor, astfel că în mod greşit pârâta a soluţionat cererea sa, prin respingere.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 269 din 9 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 3054/2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 4 iunie 1955 – 25 iunie 1957 este desfăşurată în Detaşamente de muncă, conform Legii nr. 309/2002 şi să acorde drepturile respective reclamantului, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond învestită cu soluţionarea, a constatat, urmare a analizei, că reclamantul a dovedit cu livretul militar, îndeplinirea cerinţelor legii, astfel că se justifică admiterea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a declarat recurs, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 309/2002, act normativ care se referă la efectuarea stagiului militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean roman, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, iar prin art. 1 din HG nr. 1114/2002, s-a prevăzut că perioada este 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Potrivit art. 6 alin. (2) al Legii nr. 309/2000 şi art. 6 din HG nr. 1184/2002, stabilirea drepturilor reglementate se face la cerere, pe baza înscrierilor din livretele militare, adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de UM 02405 Piteşti.
În cauză, în livretul militar este menţionată specialitatea militară, dar şi categoria, stagiul fiind efectuat în perioada 4 iunie 1955 - 25 iunie 1957, în UM 03087, în construcţii.
Faţă de dispoziţiile actelor normative incidente în cauză, era necesar a se dispune completarea probatoriului, în sensul art. 6 din lege, pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamantul a desfăşurat muncă în cadrul unei unităţi din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, dacă UM 03087 este în evidenţă cu detaşamentele de muncă, să se completeze probatoriul, chiar cu acte emise de la UM 02405 Piteşti, arhivele militare sau naţionale.
Omiţând să procedeze în sensul arătat, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni aici greşeala privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Aşadar, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi temeinică, iar recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, trebuind să completeze probatoriul, în sensul celor menţionate în considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 269 din 9 septembrie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1019/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
