ICCJ. Decizia nr. 1024/2004. Contencios. Anulare partiala H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1024/2004
Dosar nr. 3001/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Silvică Harghita, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parţială a HG nr. 1351/2001 – Anexa nr. 31 poz. nr. 26, 27, întrucât cuprindea bunuri ce formau domeniul public al comunei Lunca de Jos, iar la poziţiile sus-menţionate se regăsesc drumuri forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său, conform HG nr. 15/1994.
Pârâtul a chemat în garanţie Consiliul Local al comunei Lunca de Jos, Consiliul Judeţean Harghita şi Ministerul Administraţiei Publice .
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 72 din 27 martie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Guvernul României şi a respins ca inadmisibilă, cererea părţilor chemate în garanţie şi cererea intervenientului.
Instanţa a reţinut că statul a încredinţat reclamantei, administrarea „în integrum" a pădurii şi drumurile ei şi că prin hotărârea în discuţie s-a operat transferul drumurilor forestiere în domeniul public al comunei Lunca de Jos, hotărârea constituind un act de gestiune săvârşit de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său, în sensul dispoziţiilor art. 2 pct. d din Legea nr. 29/1990, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ, susţinând că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei şi este dată cu aplicarea greşită a legii, este lipsită de temei legal.
Recursul este fondat.
Verificând actele dosarului, rezultă că, instanţa a respins acţiunea, ca nefondată, deşi a considerat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, respectiv ne aflăm în prezenţa unui act de gestiune din partea statului, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, situaţie în care se impunea respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
Mai mult, cauza a fost soluţionată pe o excepţie, care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părţile, aşa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ., iar instanţa nu s-a pronunţat asupra ei conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevede obligaţia pronunţării mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În condiţiile în care se va reţine că hotărârea nr. 1351 din 27 decembrie 2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Harghita, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Harghita, nu este un act de gestiune, ci unul constitutiv de drepturi, care este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, instanţa urmează să analizeze celelalte critici din recurs, ca apărări ale pârâtei.
În consecinţă, în baza art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 72 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2004. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1025/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... → |
|---|
