ICCJ. Decizia nr. 1026/2004. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1026/2004
Dosar nr. 3003/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureş, Direcţia Silvică Harghita a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 70 din 27 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii.
În acest sens, susţine că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii, faptul că drumurile forestiere, fiind accesorii ale pădurii, regimul juridic al dreptului determină şi regimul juridic al accesoriului. S-a precizat în continuare că acest aspect este străin de natura pricinii, deoarece o parte din păduri au fost restituite pe seama foştilor proprietari (persoane fizice, şcoli, biserici, composesorate), şi nu doar Primăriilor, situaţie în care drumurile forestiere ar trebui să aparţină şi acestor persoane, neexistând motive ca acestea să figureze în domeniul public al unei autorităţi administrativ-teritoriale.
S-a mai susţinut că potrivit art. 4 din OG nr. 96/1998, modificată şi aprobată prin Legea nr. 141/1999, „drumurile forestiere şi căile ferate forestiere, existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, aparţin statului, indiferent de forma de proprietate a fondului forestier pe care acestea îl străbat".
Această ordonanţă a fost aprobată prin Legea nr. 141/1999 şi modificată prin Legea nr. 75/2002, art. 4 nefiind modificat.
Aşa fiind, recurenta consideră că pârâtul-intimat nu poate modifica o lege printr-o hotărâre de guvern.
S-a mai susţinut că hotărârea pronunţată de instanţă este lipsită de temei legal.
Astfel, s-a precizat că prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Târgu Mureş a susţinut că prin HG nr. 1351/2001, a fost operat transferul drumurilor forestiere, în domeniul public al municipiului Topliţa. Aceasta, deşi susţine recurenta, HG nr. 1351/2001 nu prevede nicăieri faptul că drumurile forestiere au fost transferate din domeniul public al statului, în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. Hotărârea atacată, precizează recurenta, aprobă bunurile care sunt în inventarul municipiului Topliţa şi fac parte din domeniul public al acesteia; ori aceste drumuri nu sunt în inventarul acestei comune, deci au fost trecute în mod abuziv, conform Anexei 54.
S-a mai precizat că Legea nr. 213/1998 nu cuprinde drumurile forestiere în cap. III din anexă, iar OG nr. 43/1997, republicată, stipulează la art. 3 lit. a), că drumurile publice care sunt şi proprietate publică, sunt obiective de utilitate publică, destinate circulaţiei rutiere, în scopul satisfacerii cerinţelor de transport unitar ale economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a ţării. S-a mai precizat că în cauză nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
La 27 martie 2003, prin sentinţa nr. 70, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei Direcţia Silvică a judeţului Harghita, împotriva Guvernului României, pentru anularea parţială a HG nr. 1351/2001.
S-a respins ca inadmisibilă, cererea pârâtului pentru chemarea în garanţie a Consiliului Local al municipiului Topliţa, Consiliul Judeţean Harghita şi cererea intervenientului Ministerul Administraţiei Publice Bucureşti, în interesul pârâtului.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de Direcţia Silvică Harghita, a fost anularea parţială a HG nr. 1351/2001 – Anexa 9.
S-a reţinut în sentinţa instanţei de fond, că HG nr. 1351/2001 constituie un act de gestiune săvârşit de stat, în calitate de persoană juridică, astfel încât, având în vedere art. 2 pct. d din Legea nr. 29/1990, s-a soluţionat cauza pe această excepţie.
Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
Pe lângă faptul că HG nr. 1352/2001, în mod greşit a fost caracterizată de instanţa de fond, ca un „act de gestiune", ea fiind un act administrativ, emis ca un act de inventar al bunurilor aparţinând domeniului public, conform Legii nr. 213/1998, această excepţie de necenzurare a actului administrativ de instanţele de judecată, potrivit art. 2 din Legea nr. 29/1990, nici nu a fost pusă în discuţia părţilor, cu ocazia judecării cauzei, ocazie cu care părţile urmau a-şi face apărările pe care le apreciau ca necesare.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, încălcându-se dreptul de apărare, se impune casarea sentinţei, cu trimiterea, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 70 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1025/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1028/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... → |
|---|
