ICCJ. Decizia nr. 1030/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1030/2004
Dosar nr. 1878/2001
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 23 aprilie 2001, F.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 90/2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 6834/2000, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta susţine că în mod neîntemeiat, Curtea de apel i-a respins cererea de chemare în judecată.
Prin acţiune, recurenta-reclamantă solicitase în contradictoriu cu Casa de Pensii Cluj, anularea deciziei nr. 228/2000 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială Cluj şi implicit, obligarea pârâtei să-i recunoască vechimea în muncă pe perioada 1 iulie 1999 – 1 ianuarie 2000 şi calcularea corespunzătoare a pensiei de invaliditate.
A precizat petenta că în perioada sus-citată s-a aflat în concedii medicale, deci acest interval de timp urmează a fi considerat vechime în muncă.
Instanţa de fond a reţinut că prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că pentru perioada pretinsă, petenta a avut încheiat contract de asigurare socială în calitate de patron la SC V.S.L. SRL, dar respectiva perioadă nu este certificată ca vechime în muncă, de către Camera de Muncă Cluj.
Instanţa de fond a respins acţiunea. S-a constatat că de la 1 ianuarie 2000, reclamanta este înscrisă la pensie de invaliditate, având o vechime în muncă de 22 de ani.
Perioada 1 iulie 1999 – 1 ianuarie 2000, a precizat instanţa prin hotărârea atacată, nu este confirmată în acest sens în carnetul de muncă, de către Camera de Muncă Cluj, reclamanta fiind patron al unei societăţi comerciale. S-a mai constatat de Curtea de apel, prin hotărârea atacată, că reclamanta nu a făcut nici dovada plăţii contribuţiilor la asigurări sociale de stat, iar Decizia nr. 9462/2000 a Tribunalului Cluj, în care recurenta a susţinut că s-a soluţionat litigiul de muncă privind vechimea în muncă, a avut de fapt ca obiect, plata indemnizaţiilor pentru concediile medicale în baza contractului de asigurare. Aşa fiind, s-a considerat că actul administrativ atacat este legal, astfel că acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este neîntemeiat, hotărârea pronunţată de Curtea de apel, atacată în cauză, fiind legală şi temeinică.
Este de reţinut că petenta nu a prezentat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motive sau probe, de natură a modifica situaţia de fapt în cauză.
Recurenta-reclamantă a fost înscrisă la pensie de invaliditate gradul III, începând cu data de 1 ianuarie 2000, prin Decizia nr. 195357 din 9 februarie 2000, având o vechime în muncă de 22 ani, 5 luni şi 28 de zile, întregită la 22 de ani, (din care 14 ani, 5 luni şi 28 zile şi 4 ani, 6 luni şi 0 zile în grupa a III-a de muncă). În perioada 1 iunie 1997 – 1 ianuarie 2000, recurenta-reclamantă a avut contract de asigurare socială, în calitate de patron la SC V.S.L. SRL.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 59.380, emisă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, act necontestat de recurentă, aceasta nu avea dreptul la o sumă de asigurare mai mare decât minimul pe economie, respectiv 450.000 lei, deoarece nu a făcut nici un virament în contul CAS – ului, la suma de 500.000.000 lei, ca sumă de asigurat. De altfel, Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Cluj a considerat ca necuvenite, sumele de 27.000.000 lei; 2.465.000 lei depuse de petentă şi au fost restituite acesteia, cu O.P. nr. 191 din 13 august 1999 şi O.P. nr. 183 din 15 iulie 1999.
Deci, se constată că în cauză petenta nu a făcut dovada vechimii în muncă pe perioada solicitată, cu înscrierea datelor respective în carnetul de muncă, actul oficial pe baza căruia se stabileşte vechimea în muncă.
Petenta nu a făcut nici dovada plăţii contribuţiilor la asigurările sociale de stat, Decizia invocată de parte, ca lămuritoare a acestei situaţii, respectiv nr. 9462/2000 a Tribunalului Cluj, având alt obiect, decât vechimea în muncă.
Hotărârea Curţii de Apel s-a întemeiat pe probele administrate în cauză, recursul neaducând nimic nou, motivele de recurs dovedindu-se simple susţineri, de natură a nu modifica hotărârea instanţei de fond.
Perioada 1 iulie 1999 – 1 ianuarie 2000 nu poate fi apreciată ca vechime în muncă, nefiind confirmată ca atare, de Camera de muncă. Mai mult, pe această perioadă petenta nu a plătit contribuţia de asigurări sociale.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312145 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1031/2004. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
