ICCJ. Decizia nr. 1032/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.O.F.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1032/2004
Dosar nr. 3854/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 martie 2003, reclamantul N.F. a solicitat anularea deciziei nr. 63 din 6 februarie 2003, emisă de Preşedintele A.N.O.F.M., prin care a fost destituit din funcţia de director al Direcţiei Buget din cadrul A.J.O.F.M. Teleorman.
Totodată, a solicitat repararea tuturor prejudiciilor materiale şi morale ce i-au fost aduse prin emiterea deciziei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la baza deciziei contestate stă Raportul Comisiei de Disciplină din cadrul A.N.O.F.M. nr. 24 din 27 ianuarie 2003, care nu i-a fost comunicat, nu s-au luat în calcul obiecţiunile sale, iar audierea sa a fost incompletă, încălcându-se prevederile art. 70 pct. 5 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a precizat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, că nu a primit nici o sancţiune disciplinară şi că în ultimii ani i s-au acordat calificativele excepţional şi bine.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 818 din 4 iunie 2003, a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
Instanţa a reţinut că măsura destituirii reclamantului din funcţia de conducere şi trecerea acestuia în funcţia de execuţie, este legală şi temeinică, ţinând cont de gravitatea faptelor săvârşite, în special în ce priveşte plata ajutorului de şomaj pe luna ianuarie 2003.
Nemulţumit de sentinţa sus-menţionată a declarat recurs N.F.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat, în esenţă, că instanţa a reţinut greşit împrejurarea că cercetarea Comisiei de disciplină s-a făcut corect, deoarece această comisie i-a încălcat dreptul de apărare, prin neluarea în calcul a obiecţiunilor formulate.
Instanţa a reţinut greşit că suma de plată de pe ordin a fost completată de adjuncta reclamantului, imputându-i acestuia că nu a verificat.
Recurentul apreciază că nu i se poate imputa completarea eronată a ordinelor de plată şi anunţarea cu întârziere a A.J.O.F.M. Teleorman, că a fost virat întregul disponibil din cont către A.N.O.F.M., vinovată de aceste fapte făcându-se şefa serviciului gestiune fonduri.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză se constată că recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 63 din 6 februarie 2003, Preşedintele A.N.O.F.M. l-a destituit pe reclamantul N.F., din funcţia publică de conducere de director al Direcţiei Buget din cadrul A.J.O.F.M. Teleorman, conform art. 70 alin. (3) lit. f), coroborat cu dispoziţiile art. 941 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor şi a fost trecut în funcţia publică de execuţie de expert categoria A clasa II gradul 1, în cadrul A.J.O.F.M., cu menţinerea drepturilor salariale aferente acesteia, la care se adaugă sporul de vechime în muncă.
Comisia de disciplină, constituită în temeiul prevederilor HGnr. 1083/2001, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, a declanşat procedura de cercetare a faptelor, reţinând că reclamantul a semnat în alb fila CEC, cu care şefa Serviciului de gestiune fond şomaj s-a prezentat la trezorerie, pentru virarea disponibilului din fondul de şomaj existent la 20 decembrie 2002, în contul ordonatorului principal de credite.
Mai mult, şefa Serviciului de gestiune fonduri a lăsat ordinul, fără completarea rubricii privind suma, la funcţionara băncii care urma să indice suma.
Aşa cum pretinde reclamantul, funcţionara băncii a virat întregul disponibil din cont, fără a fi reţinută suma de 9,2 miliarde lei pentru plata ajutorului de şomaj pe luna ianuarie 2003.
Cum plăţile către şomeri trebuiau efectuate la 7 ianuarie 2003, abia la 6 ianuarie 2003, orele 12.00, reclamantul a sesizat că nu existau banii necesari în cont, pentru efectuarea plăţii ajutorului de şomaj.
Potrivit art. 27 din HG nr. 1083/2001, în urma administrării probelor, membrii Ccomisiei de disciplină vor întocmi un referat, ce va fi adus la cunoştinţa funcţionarului public, în vederea formulării unor eventuale obiecţiuni.
În cauză, referatul nr. 2.3 din 24 ianuarie 2003 a fost comunicat reclamantului, la 25 ianuarie 2003, care a formulat obiecţiunile la data de 30 ianuarie 2003.
Potrivit art. 29 din HG nr. 1083/2001, raportul comisiei de disciplină se înaintează conducătorului autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, a cărui faptă a fost cercetată în termen de 3 zile de la data ultimei şedinţe.
Întrucât termenul de întocmire a raportului a expirat la 27 ianuarie 2003, Comisia de disciplină l-a elaborat, fără să poată avea în vedere obiecţiunile formulate de recurent, ca întârziere, la 30 ianuarie 2003.
În această situaţie se constată că procedura de cercetare a faptelor prevăzute în sesizare s-a efectuat cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 şi a dispoziţiilor HG nr. 1083/2001.
În conformitate cu art. 41 din Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public are obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate şi corectitudine îndatoririle de serviciu şi de a se abţine de la acea faptă ce ar aduce atingere instituţiei sau autorităţii publice.
Potrivit funcţiei de conducere pe care o deţinea, reclamantul avea obligaţia de a coordona, asigura şi răspunde de administrarea bugetului pentru şomaj, aprobat, angajarea cheltuielilor proprii de funcţionare şi a celor pentru realizarea obiectivelor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Reclamantul N.F., în calitate de director al Direcţiei Buget, a procedat la semnarea în alb a unei file CEC, nu a verificat ordinul de plată completat de Serviciul gestiune fond şomaj, periclitând achitarea ajutorului de şomaj la termenul stabilit.
Faţă de probatoriul administrat, instanţa de fond, corect, temeinic şi judicios a reţinut ca fiind emisă în mod legal, Decizia nr. 63 din 6 februarie 2003, de preşedintele A.N.O.F.M.
În raport cu considerentele expuse, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul lui N.F., împotriva sentinţei civile nr. 818 din 4 iunie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1031/2004. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1041/2004. Contencios. Refuz eliberare... → |
|---|
