ICCJ. Decizia nr. 1044/2004. Contencios. Recurs anulare decizie M.F.P. (act control financiar, fiscal). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1044/2004
Dosar nr. 855/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la Curtea de Apel Timişoara, la 26 februarie 2002, s-a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 507 din 4 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în litigiul dintre SC M. SA şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitându-se casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, cu privire la scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A. şi impozitului pe profit, condiţie impusă de Ordinul nr. 1396/2000 a Ministerului Finanţelor.
S-a mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat pe un capăt de cerere respectiv, privind exonerarea de plată a sumei totale de 1.576.828.115 lei, respectiv asupra cererii de obligare a celor doi pârâţi, la recunoaşterea dreptului acordat de OUG nr. 163/2000.
Sentinţa nr. 507/2001 a Curţii de Apel Timişoara a fost recurată şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, care a precizat că temeiul refuzului organelor de control de a aplica reclamantei SC M. SA, facilităţile prevăzute de OUG nr. 163/2000, sunt prevederile art. 6 din acest act normativ, care instituie obligativitatea persoanelor juridice, de a-şi achita debitele scadente după intrarea în vigoare a ordonanţei, la termen, în cauză, intimata-reclamantă achitând majorările de întârziere calculate la T.V.A. aferent trimestrului III/2000 şi cele calculate la impozitul pe profit aferent trimestrului III/2000, până la 29 decembrie 2000.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 507, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti. S-a anulat actul administrativ nr. 856 din 6 aprilie 2001, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş şi Decizia nr. 857 din 13 iunie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.
S-a reţinut că în cauză ar fi îndeplinite prevederile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, prevederi pe care instanţa le-a interpretat, ca privind T.V.A. aferent lunii septembrie 2000 şi impozitul pe profit aferent trimestrului III/2000, debite ce au fost achitate până la 31 octombrie 2000, „deci înăuntrul termenului prevăzut de art. 4 alin. (1)". Considerând că în noţiunea de debite restante intră doar impozitele şi taxele datorate, iar nu şi majorările de întârziere pentru neplata în termen a debitelor, s-a admis acţiunea, considerându-se că intimata-reclamantă beneficiază de dispoziţiile OUG nr. 163/2000.
Hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Din actele cauzei rezultă că pentru obligaţiile cu termene de plată scadente în perioada 19 octombrie 2000 – 29 decembrie 2000 şi virate cu întârziere, nu au fost achitate şi majorările aferente.
Este cert că neplata la termen a T.V.A. şi impozit pe profit generează majorări de întârziere.
Astfel, la T.V.A. aferentă lunii septembrie 2000, în valoare de 156.605.792 lei, avea scadenţă la 25 octombrie 2000, a fost virată cu O.P. nr. 297 din 31 octombrie 2000, cu 6 zile întârziere, fără a se achita şi majorările aferente în sumă de 1.409.452 lei.
De asemenea, impozitul pe profit aferent trimestrului III/2000, în sumă de 3.477.693 lei, scadent la 25 octombrie 2000, a fost virat cu O.P. nr. 298 din 31 octombrie 2000, cu 6 zile întârziere, fără a se achita şi majorările de întârziere de 31.299 lei.
OUG nr. 1637/2000, pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat, precum şi Ordinul nr. 1396, emis pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 163/2000, sunt reglementări ce prevăd facilităţi, în condiţiile în care agenţii economici fac eforturi pentru a-şi plăti debitele restante către bugetul de stat, până la o anumită dată, achitarea debitelor implicând şi majorările de întârziere ce curg în mod firesc pentru neplata la termen a debitului scadent.
Constatându-se că s-a făcut o interpretare greşită de către instanţă, a prevederilor art. 4 alin. (1) din OG nr. 163/2000, urmează a se casa sentinţa recurată, recursurile declarate în cauză fiind întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 507 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC M. SA Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1042/2004. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2004. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
