ICCJ. Decizia nr. 1080/2004. Contencios. Anulare act de impunere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1080/2004
Dosar nr. 3985/2003
Camera de Consiliu de la 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 9 mai 2003, R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Bihor, a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al oraşului Ştei şi Primarul oraşului Ştei, solicitând anularea actului de impunere nr. 227 din 24 februarie 2003, prin care nu s-a aprobat scutirea de plata impozitului pentru cabinele telefonice şi cablurile telefonice pe suport străin.
Reclamanta a cerut, de asemenea, anularea Hotărârii Consiliului Local al oraşului Ştei nr. 126/2002, cerere la care, ulterior, a renunţat, precum şi desfiinţarea dispoziţiei nr. 81 din 23 aprilie 2003 a Primarului oraşului Ştei.
Prin sentinţa civilă nr. 4347 din 3 septembrie 2003, Judecătoria Oradea a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea parţială a actului de impunere nr. 227/2003, precum şi a dispoziţiei nr. 81/2003, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a impozitului pentru cablurile telefonice pe suport străin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 20 din OG nr. 36/2002, sunt exceptate de la impozitare prin efectul legii, construcţiile speciale, categorie în care, prin natura lor, se includ şi cablurile telefonice pe suport străin.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, atât reclamanta R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Bihor, cât şi pârâţii Consiliul Local Ştei şi Primăria oraşului Ştei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că în mod eronat nu s-a reţinut că şi cabinele telefonice constituie construcţii speciale, fiind scutite de plata impozitului pe clădiri.
În recursul declarat de pârâţi se critică sentinţa sub aspectul admiterii în parte a acţiunii, arătându-se că potrivit Legii nr. 215/2001, competenţa de a aproba sau respinge cererile de scutire de la plata impozitului pe clădiri, aparţine consiliilor locale.
Astfel, s-a susţinut că soluţia instanţei este greşită, întrucât declaraţia de impunere în litigiu a fost emisă în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local Ştei nr. 126/2002, necontestată pe calea contenciosului administrativ.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor, în raport cu prevederile OUG nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001, Curtea va constata că Tribunalul Bihor este instanţa competentă să judece cauza.
Astfel, potrivit art. 9 din OUG nr. 58/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 392/2001, împotriva dispoziţiei primarului sau a preşedintelui consiliului judeţean se poate introduce acţiune pentru anularea actului respectiv, în condiţiile legii, la judecătorie sau după caz, la tribunal, hotărârea judecătorească fiind supusă recursului la tribunal sau la curtea de apel.
Cum în cauză actele contestate sunt emise de Primarul oraşului Ştei, competenţa soluţionării revine în primă instanţă Judecătoriei Oradea, care s-a şi pronunţat, iar în recurs, Tribunalului Bihor, căruia urmează a i se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursurile declarate de R.m SA – Direcţia de Telecomunicaţii Bihor şi de Consiliul Local al oraşului Ştei, împotriva sentinţei civile nr. 4347 din 3 septembrie 2003, a Judecătoriei Oradea, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bihor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1081/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
