ICCJ. Decizia nr. 1073/2004. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1073/2004
Dosar nr. 2604/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 17 decembrie 2001, la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC C. SA Ploieşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriei şi Resurselor şi cu S.N.P. P. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03, emis la 10 octombrie 2000, de către Ministerul Industriei şi Resurselor, pentru S.N.P. P. SA Bucureşti, precum şi constatarea dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 11.169,794 mp, în localitatea Suplacu de Barcău, judeţul Bihor, constând în rampa de încărcare ţiţei Suplacu de Barcău al SC C. SA Ploieşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza HG nr. 834/1991, Ministerul Industriei şi Resurselor a emis pârâtei S.N.P. P. SA Bucureşti, certificatul contestat pentru suprafaţa de 221.611 mp, Surplacu de Barcău, pe care se află obiectivul cu caracter industrial petrolier.
La depunerea de către reclamantă a documentaţiei pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a constatat de către Oficiul Judeţean de Cadastru, Geologie şi Cartografie Bihor, că documentaţia se suprapune cu documentaţia pârâtei căreia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 224/CA/P/2003, a admis acţiunea reclamantei SC C. SA Ploieşti, a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei şi Comerţului, în favoarea pârâtului S.N.P. P. SA, pentru suprafaţa de 11.170 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, a rezultat că din punct de vedere tehnic, schiţa de punere în posesie a reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962, corespunde, ca amplasare în teren, cu documentaţia întocmită de reclamantă, conform HG nr. 834/1991.
Procesul-verbal de vecinătăţi al pârâtei nu a specificat că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că proprietăţile celor două societăţi sunt vecine, iar unele porţiuni se suprapun, trecând în documentaţia întocmită ca fiind proprietatea sa, şi suprafaţa de teren pe care a fost pusă în posesie încă din 1962, antecesoarea reclamantei, Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti.
Prin HG nr. 1213/1990 a fost înfiinţată reclamanta, care potrivit art. 6 alin. (2) a preluat activul şi pasivul Întreprinderii de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti, care cu acea dată, şi-a încetat activitatea.
În certificatul de atestare contestat este inclusă şi suprafaţa de 11.170 mp aflată în patrimoniul reclamantei, de la înfiinţare, înscrisă în CF nr. 1379 Suplacu de Barcău.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs sucursala P. Suplacu de Barcău.
Fără a duce o critică efectivă a sentinţei şi reiterând susţinerile de la fond, reclamanta a solicitat să i se atribuie suprafaţă de 8,710 mp, pe care reclamanta nu are nimic amplasat, dar care este ocupată de obiectivele societăţii P. Suplacu de Barcău, terenul respectiv fiind necesar unităţii sale, pentru desfăşurarea activităţii conform obiectului de activitate şi ca atare, arată recurenta, este de acord cu anularea parţială a certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 5903 pentru suprafaţa de 2359 mp, ocupat de obiectivele SC C. SA Ploieşti.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect, instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei şi Comerţului, în favoarea pârâtei S.N.P. P. SA Bucureşti.
La pronunţarea sentinţei, instanţa a avut în vedere întreaga documentaţie ce a stat la baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întocmit în conformitate cu dispoziţiile actelor normative în succesiunea apariţiei lor, cât şi cu raportul de expertiză topografică efectuat în cauză. Din acest raport de expertiză topografică rezultă că din punct de vedere tehnic, schiţa de punere în posesie a reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962, corespunde ca amplasare în teren, cu documentaţia întocmită de reclamantă, conform HG nr. 834/1991.
Procesul-verbal de vecinătăţi nu specifică că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că cele două societăţi sunt vecine, trecând în documentaţia întocmită, ca fiind proprietatea sa, şi suprafaţa de teren pe care a fost pusă în posesie din 1962, antecesoarea reclamantei, Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti.
Prin HG nr. 1213/1990 a fost înfiinţată reclamanta care a preluat, potrivit art. 6 alin. (2), activul şi pasivul de la Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti, care cu data preluării, şi-a încetat activitatea. În certificatul de atestare contestat, este inclusă suprafaţa de 11.170 mp, aflată în patrimoniul reclamantei de la înfiinţarea sa, înscrisă în CF 1379 Suplacu de Barcău nr. top 1311/5 (1.110 mp) nr. top 1312 (293 mp) şi nr. top 1313/4 .(5.790 mp).
Totodată, corect, instanţa de fond a statuat că prin anularea certificatului de atestare pentru suprafaţa de 2359 mp, astfel cum a solicitat recurenta (în recurs şi la fond), reprezentând suprafaţa construită a reclamantei, ar încălca grav dreptul de proprietate al acesteia, pentru diferenţa de teren până la 1.1170 mp, cât are în patrimoniu şi administrare, afectând grav desfăşurarea obiectului de activitate şi destinaţia terenului pentru care i-a fost dat în administrare încă din 1962.
În consecinţă, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Suplacu de Barcău, împotriva sentinţei civile nr. 224/CA-P din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1074/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
