ICCJ. Decizia nr. 1106/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1106/2004
Dosar nr. 318/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2002, reclamanta SC C. SA Oneşti a solicitat anularea deciziei nr. 488 din 20 septembrie 2002, a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 5678 din 23 iulie 2002, al Direcţiei de Control Fiscal Bacău, în sensul menţinerii acestuia din urmă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit organul de control a stabilit în sarcina sa, obligaţia plăţii la bugetul de stat, a sumei de 5.558.127.068 lei, reprezentând: 2.043.173.671 lei accize, 2.525.362.659 lei, majorări de întârziere la accize, 102.158.684 lei ,penalităţi accize (0,5%/zi), 388.202.997 lei, T.V.A., 479.l818.907 lei majorări întârziere T.V.A. şi 19.410.150 lei penalităţi întârziere T.V.A., calculate conform OG nr. 26/2001, fără a ţine seama, pe de o parte, că în derularea operaţiunii de procesare, SC C. SA Oneşti a avut calitatea de procesator, iar nu de producător şi, pe de altă parte, de principiile aplicării în timp a legii, în raport cu perioadele în care s-a derulat contractul de prelucrare nr. 443/1999, încheiat între societate şi SC R. SRL Timiş, contract care a avut ca obiect prelucrarea a 2000 t benzină inferioară (de cocsare) în perioada noiembrie – decembrie 1999 şi ianuarie – martie 2000, în vederea obţinerii de benzină premium.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 118 din 12 noiembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 488/2002, a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control nr. 5678 din 23 iulie 2002, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău – Direcţia de Control Fiscal, pentru suma de 5.558.127.068 lei, constatată de acest act, cu titlu de creanţe bugetare, reţinând, în esenţă, că autorităţile fiscale au făcut o greşită aplicare a legii în timp.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanţelor Publice, în baza mandatului de reprezentare nr. 570517/2003.
Prin motivele de recurs formulate în cauză s-a susţinut, pe de o parte, că pricina a fost soluţionată în mod greşit, fără a se fi dispus introducerea şi citarea în cauză a emitentului actului de control anulat, şi, pe de altă parte, că au fost încălcate prevederile art. 114 C. proc. civ., Ministerul Finanţelor Publice fiind citat la primul termen de judecată, când s-a şi soluţionat pricina, fără comunicarea copiei cererii de chemare în judecată, pentru a putea formula întâmpinare şi a propune administrarea de probe.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pe baza considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 1, 10 şi 11 din Legea nr. 29/1990, rezultă că instanţa de contencios administrativ are obligaţia de a cita emitentul actului atacat, iar conform art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, aceste dispoziţii fiind de natură să asigure respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului de apărare.
Cum în cauză instanţa de fond a anulat actul organului de control, fără a dispune citarea acestuia, se constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii.
Prin urmare, în vederea pronunţării unei hotărâri opozabile, şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bacău – Direcţia Controlului Fiscal şi pentru asigurarea dreptului de apărare a acesteia, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, pentru a se proceda în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 118 din 12 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1105/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1112/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|