ICCJ. Decizia nr. 1112/2004. Contencios. împotriva deciziei Presedintelui Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1112/2004
Dosar nr. 1827/2003
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul înregistrat la 8 mai 2003 la Curtea Supremă de Justiţie, formulat de recurenta SC V. SRL Baia Mare, în temeiul art. 60 alin. (4) din Legea concurenţei, s-a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 156 din 17 aprilie 2003, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr. 88, pronunţată de Comisia Consiliului Concurenţei, la 3 martie 2003.
În motivarea recursului s-a susţinut că prin Decizia nr. 88 din 3 martie 2003, Comisia Consiliului Concurenţei a dispus sancţionarea sa contravenţională în temeiul art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996, în cuantum de 50.000.000 lei, deşi a dovedit că nu a acceptat Protocolul din 24 martie 1999, care o obliga la practici anticoncurenţiale.
S-a mai precizat că prin Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, pronunţată de Preşedintele Consiliului Concurenţei, s-au menţinut aceleaşi motive de nelegalitate, întrucât a fost dovedit că societatea nu se face vinovată de încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale, impuse de S.N. T.R. SA. Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, constată că urmare a plângerii înregistrate la Consiliul Concurenţei, din 10 martie 1999, de către T.D.G. SRL, prin care sesiza faptul că S.N. T.R. SA a abuzat de poziţia sa dominantă deţinută pe piaţă, s-a dispus deschiderea unei investigaţii privind posibila încălcare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 21/ 1996, a S.N. T.R. SA.
În baza „Raportului de investigare", Consiliul Concurenţei a dispus extinderea investigaţiei, şi cu privire la posibila încălcare şi de către distribuitorii S.N. T.R., a prevederilor legii concurenţei, precum şi a faptelor T.D.G. România.
Prin Decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, Plenul Consiliului Concurenţei a stabilit că cei cinci distribuitori ai S.N. T.R. au realizat o înţelegere ce a avut ca obiect, fixarea concertată a preţurilor de revânzare, limitarea şi controlul distribuţiei ţigaretelor S.N. T.R., precum şi înţelegerea de a nu vinde către anumiţi agenţi economici, fără a avea o justificare rezonabilă, înţelegere ce ar determina aplicarea de sancţiuni.
În ce priveşte recurenta, amenda dispusă prin Decizia nr. 11/2003, a fost individualizată prin Decizia Comisiei Consiliului Concurenţei nr. 88 din 3 martie 2003, SC V. SRL fiind obligată la 50.000.000 lei.
În temeiul art. 60 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, societatea a formulat contestaţie la Preşedintele Consiliului Concurenţei, solicitând anularea sau reducerea amenzii, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, iar în paralel a atacat şi Decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, la Curtea de Apel, urmând ca aceasta să se pronunţe asupra faptei şi vinovăţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate că în ce priveşte Decizia nr. 11/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 852, pronunţată la 10 iunie 2003 ,a stabilit în legătură cu practicile anticoncurenţiale reţinute de Plenul Consiliului Concurenţei, în ceea ce o priveşte pe recurentă, că aceste încălcări au atras şi sancţiunea amenzii.
Referitor la actul jurisdicţional ce a făcut obiectul recursului de faţă, Decizia nr.156 din 17 aprilie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate că nu există motive de nelegalitate cu privire la proporţionalizarea amenzii.
Se apreciază că în funcţie de gravitatea faptei, aceea a fixării în mod concertat a preţurilor şi a refuzului de a vinde către anumiţi agenţi economici, având drept consecinţă eliminarea concurenţei de pe piaţă, amenda a fost corect individualizată.
Atât în contestaţia formulată împotriva amenzii, cât şi în recursul de faţă, nu se invocă circumstanţe noi, faţă de cele reţinute, astfel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, apreciază că Decizia atacată întruneşte condiţiile de legalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 156 din 17 aprilie 2003 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1113/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
