ICCJ. Decizia nr. 1196/2004. Contencios. Anulare decizii D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1196/2004
Dosar nr. 2177/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1564/2002, reclamantul B.A., funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, a solicitat anularea deciziilor nr. 491 din 20 mai 2002 şi nr. 944 din 23 iulie 2002, prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea salariului cu 15%, pe o perioadă de 3 luni şi respectiv, i s-a fost întocmită această sancţiune, cu diminuarea salariului cu 15%, pe o perioadă de o lună.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că nu i s-a adus la cunoştinţă temeiul legal în baza căruia a fost sancţionat, iar Decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 74/2002, potrivit căruia sancţiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea administrativă prealabilă a faptei, sesizată în scris, audierea obligatorie a persoanei şi verificarea susţinerilor făcute de către aceasta.
Prin sentinţa civilă nr. 330 din 13 martie 2003, s-a respins ca nefondată, acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
La controlul efectuat în perioada 19 februarie - 28 martie 2002, în activitatea reclamantului – coordonator şef adjunct birou vamal – s-au constatat abateri de la prevederile Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG 1114/1997, constând în: neînregistrarea declaraţiilor sumare în registrul de evidenţă al biroului vamal; constatarea şi stabilirea prin rezoluţii, şi nu prin procese-verbale de contravenţie; aprobarea sancţionării cu „ avertisment" pentru două sau mai multe fapte săvârşite de acelaşi contravenient; aprobarea scoaterii din depozitul vamal a unui autoturism, fără ca bunul să fie transferat într-un loc (depozit) unde ar fi putut fi găsit în orice moment.
Obiecţiunile reclamantului au fost respinse ca tardiv formulate, prin nota nr. 17028/2002 anexa 2 a deciziei nr. 2179/2001 a Direcţiei Generale a Vămilor, iar cercetarea administrativă prealabilă a fost efectuată, aşa cum rezultă din nota explicativă din 6 martie 2002.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu s-au confirmat, deciziile emise încadrându-se în prevederile OG nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal, aprobat prin Legea nr. 74/2002 şi fiind întrunite în speţă elementele răspunderii disciplinare din dreptul muncii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamantul B.A., criticând-o astfel:
Declaraţiile sumare au fost înregistrate în registrul de evidenţă, şi nu într-un registru de evidenţă special tip, întrucât nu există nici un act normativ emis ulterior la nivelul Direcţiei Generale a Vămilor, care să reglementeze unitar modul de înregistrare al acestora.
Scoaterea din depozit a autoturismului s-a făcut „cu garantarea drepturilor vamale", ceea ce este legal.
Referitor la neîntocmirea proceselor-verbale prin care s-a aplicat „avertisment" agenţilor economici, având calitate de expert vamal, avea atribuţii de primire şi repartizare a corespondenţei şi în acest sens avea dreptul de a contesta şi a pune rezoluţii prin actul respectiv, de aplicare a sancţiunilor, urmând a se întocmi procese-verbale de contravenţie, măsura fiind legală conform OG nr. 2/2001.
A dispus luarea măsurilor prin rezoluţie, în calitate de coordonator, adjunct şef birou vamal.
În Decizia de sancţionare nu este specificată abaterea pentru care se face vinovat, conform art. 98 din Statutul personalului vamal, fiind indicată doar sancţiunea, conform art. 99 acelaşi statut.
Nu s-a efectuat cercetarea administrativă prealabilă încălcându-se prevederile art. 100 pct. 1 din statut.
Din nota explicativă pe care a dat-o, nu s-a verificat nici o apărare în faza cercetării administrative.
S-au încălcat, de asemenea, prevederile art. 100 pct. 2, în sensul că nu s-a avut în vedere gravitatea abaterii, împrejurările săvârşirii faptei, ca şi activitatea desfăşurată anterior.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 42 Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, art. 37 pct. 2 Anexa 3 din HG nr. 1114/2001, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal şi a dispoziţiilor deciziei Direcţiei Generale a Vămilor nr. 47/G/1986, privind aprobarea normelor de utilizare a formularelor, ştampilelor şi sigiliilor vamale, declaraţia vamală se vizează şi se înregistrează în registrul de evidenţă al biroului vamal, şi nu într-un registru de corespondenţă tip intrare-ieşire care are alte rubrici – chiar şi în această situaţie înscrisurile operate sunt lapidare, incomplete, cu ştersături, ceea ce contravine art. 37 pct. 2 – nefiind posibilă verificarea mărfurilor ce au o destinaţie vamală.
În cazul mijloacelor de transport aflate în depozit necesar cu caracter temporar, scoaterea din depozit în vederea prezentării lor la Registrul Auto Român şi obţinerii notei de constatare tehnică se poate face numai după ce bunurile respective au fost depuse, acceptate şi înregistrate declaraţiile vamale; în acest mod se face aplicarea art. 74 alin. (1) şi HG nr. 1114/2001.
În speţă simpla rezoluţie „cu garantarea drepturilor vamale", nu era de natură a realiza cerinţele legale din actele normative citate mai sus.
Cu referire la procesele-verbale de contravenţie, recurentul a ignorat dispoziţiile art. 387 pct. 1 din HG nr. 1114/2001, care dispune: contravenţiile vamale se constată prin procese-verbale de contravenţie încheiate conform prevederilor art. 185 C. vam., cu atribuţii de serviciu în acest sens.
În cadrul biroului vamal exista un agent vamal constatator, desemnat prin Ordinul de Serviciu nr. 17 din 14 septembrie 2001, care avea ca sarcină de serviciu, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.
Recurentul în mod nelegal, a aplicat sancţiuni, prin rezoluţie.
În preambulul deciziilor contestate s-a menţionat temeiul în baza căruia s-a stabilit sancţiunea şi anume, conform notei de prezentare nr. 17028 din 10 mai 2003, unde au fost relatate faptele pe baza cărora s-a constatat „neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu" – temeiul juridic constituindu-l art. 98 lit. b) din OG nr. 16/1998, aprobată prin Legea nr. 74/2002, privind Statutul personalului vamal.
Faptele au fost cercetate în faza administrativă prealabilă, recurentul fiind audiat în acest sens.
Faţă de abaterile săvârşite, sancţiunea aplicată conform art. 99 din Statutul personalului vamal, fiind corect individualizată.
În consecinţă, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 330 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1199/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
