ICCJ. Decizia nr. 1199/2004. Contencios. împotriva deciziei Sectiei Jurisdictionale a Curtii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1199/2004
Dosar nr. 4152/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 100/2003, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, a fost respins recursul jurisdicţional formulat de SC B. SA Braşov, împotriva sentinţei nr. 51/2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Conturi a reţinut în esenţă, că din materialul probator existent în dosar rezultă că recurenta datorează bugetului asigurărilor sociale, sumele reţinute de organul de control, din care a achitat o parte, pentru restul obţinând scutire de plată în condiţiile OUG nr. 40/2002.
Împotriva deciziei nr. 100/2003 a formulat recurs SC B. SA.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că recunoaşte existenţa obligaţiei de plată către bugetul asigurărilor sociale a sumei de 1.314.993.575 lei, reprezentând contribuţie C.A.S., precum şi a majorărilor de întârziere în cuantum de 4.522.101.682 lei şi a penalizărilor de întârziere de 48.220.316 lei, dar că prin convenţia nr. 269 din 24 decembrie 2002, încheiată cu Casa Naţională de Pensii, în baza OUG nr. 40/2002, s-a stabilit eşalonarea la plată a sumei, pe o perioadă de 36 luni, obligaţiile fiind achitate conform graficului de eşalonare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Recurenta nu a contestat nici la Curtea de Conturi, cu ocazia soluţionării recursului jurisdicţional şi nici prin prezentul recurs, existenţa obligaţiei de plată către bugetul asigurărilor sociale, a sumelor reţinute de organul de control, ceea ce înseamnă că sentinţa nr. 51/200,2 menţinută prin Decizia nr. 100/2003, a reţinut în mod legal sumele datorate de recurentă.
Faptul că ulterior sesizării organului de control, a fost încheiată o convenţie în baza căreia recurenta a obţinut eşalonarea la plată pe cel mult 36 luni a sumei datorate, nu schimbă cu nimic existenţa debitului datorat, ci reprezintă o problemă de executare, în situaţia în care plata sumelor datorate ar fi executată altfel decât s-a stabilit prin convenţia invocată.
Aşa fiind, recursul formulat care nu vizează nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate, urmează a fi respins ca nefondat, în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B. SA Braşov împotriva deciziei nr. 100 din 14 februarie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1196/2004. Contencios. Anulare decizii D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 120/2004. Contencios. Refuz raspuns plângere.... → |
|---|
