ICCJ. Decizia nr. 1243/2004. Contencios. Refuz prelungire viza de sedere în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1243/2004
Dosar nr. 2759/2003
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 ianuarie 2003, reclamantul Y.M. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând obligarea pârâtei să-i prelungească viza simplă de şedere în România, pentru afaceri.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este cetăţean iranian şi din anul 2000 se află în România, fiind asociat al SC S.C. SRL, având ca obiect de activitate, comerţul fructelor şi legumelor proaspete şi producţia de mase plastice.
Deşi societatea lucrează în profit şi el poate duce un trai decent, pârâta, în mod nejustificat i-a aplicat viza de ieşire din ţară nr. 154 7445 din 9 septembrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 509 din 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit documentelor financiar-contabile prezentate, reclamantul nu realizează venituri personale în cuantumul legal, societatea la care este asociat, înregistrând o cifră de afaceri de 518 milioane şi o pierdere de 89 milioane lei, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de HG nr. 476/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul Y.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că la 31 decembrie 2002, profitul societăţii al cărei asociat era, a fost de 136.849.000 lei şi că realizează venituri care depăşesc cuantumul cerut de normele în vigoare, de 500 Euro lunar, fapt în raport cu care susţinerea pârâtei că nu ar deţine mijloacele legale de întreţinere, este neîntemeiată.
În susţinerea recursului, reclamantul a depus acte noi, respectiv bilanţul contabil al societăţii la data de 30 iunie 2003, raportul de gestiune din 25 iulie 2003, poliţa de asigurare a firmei pentru perioada noiembrie 2003 – noiembrie 2004, hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 1 martie 2003, privind salariul suplimentar acordat şi o adeverinţă emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, atestând funcţionarea SC S.C. SRL, cu 25 angajaţi.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este întemeiat, urmând a fi admis şi a se dispune admiterea acţiunii, anularea vizei de ieşire şi obligarea pârâtei să prelungească viza simplă de şedere pentru afaceri.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a obţinut viză de afaceri, în calitate de asociat la o societate comercială din Bucureşti, în luna aprilie 2000, prelungindu-i-se succesiv dreptul de şedere în ţară, în scop de afaceri, până în august 2002.
La data de 23 august 2002, pârâta, apreciind că reclamantul nu mai îndeplineşte cerinţele impuse de art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, privind mijloacele legale de întreţinere, a dispus acordarea vizei de ieşire.
Această măsură nu este, însă, întemeiată, reclamantul justificându-şi şederea în România, în calitate de om de afaceri.
Chiar dacă în primul semestru al anului 2002, avut în vedere la data solicitării prelungirii vizei de şedere, societatea al cărei asociat este reclamantul, nu a înregistrat profit, datorită modificărilor intervenite în structura asociaţilor, în obiectul de activitate şi fondul de comerţ, ulterior, în cea de-a doua parte a anului 2002 şi în 2003, situaţia firmei a fost diferită. Din actele dosarului rezultă că societatea a făcut investiţii, înfiinţând un nou punct de lucru pentru fabricarea articolelor din material plastic, şi-a mărit numărul de angajaţi şi a realizat profit, atât în decembrie 2002, cât şi în iunie 2003.
Având în vedere cota de profit cuvenită reclamantului şi împrejurarea că acesta, a cărui specializare este necesară pentru buna funcţionare a firmei, primeşte un salariu suplimentar, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, privind existenţa spaţiului de locuit şi a mijloacelor legale de întreţinere.
În consecinţă, Curtea, casând sentinţa atacată, va admite acţiunea, în sensul anulării vizei de ieşire şi al obligării pârâtei să acorde reclamantului, viza simplă de şedere pentru afaceri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Y.M., cetăţean iranian, împotriva sentinţei civile nr. 509 din 14 aprilie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului.
Anulează viza de ieşire nr. 1547445 din 9 septembrie 2002 şi obligă pârâtul Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, să prelungească reclamantului, viza simplă de şedere în România, pentru afaceri.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2004. Contencios. Refuz autorizare a... | ICCJ. Decizia nr. 1244/2004. Contencios → |
|---|
