ICCJ. Decizia nr. 1272/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1272/2004
Dosar nr. 2789/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 22 din 27 decembrie 2001, emisă de Direcţia Silvică Mehedinţi, s-a imputat lui B.P., şef de district silvic Şimian, judeţul Mehedinţi, suma de 38.651.319 lei, reprezentând contravaloarea arborilor marcaţi nelegal.
Colegiul jurisdicţional Mehedinţi, prin sentinţa nr. 185 din 16 decembrie 2002, a admis contestaţia formulată de B.P. şi a dispus anularea deciziei de imputare, ca netemeinică şi nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 223 din 27 martie 2003, a admis recursul jurisdicţional, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiaşi Colegiu jurisdicţional.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs B.P., susţinând în esenţă că documentele care au stat la baza verificărilor efectuate la sediul Ocolului Silvic Şimian şi cele două expertize, au stabilit că arborii marcaţi ilegal, se află în parcela de teren, proprietate a C.A.P. din Ghelmegioaia.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul contestaţiei formulată de B.P., şef district silvic al Ocolului Silvic Şimian, îl constituie Decizia de imputare nr. 22 din 27 decembrie 2001, emisă în sarcina sa, de conducătorul Direcţiei Silvice Mehedinţi, pentru recuperarea pagubei reprezentând arborii marcaţi legal.
Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organele proprii de control, consemnate în referatul nr. 11169, nr. 11218, nr. 11636 şi nr. 11873/2001.
În cuprinsul deciziei de imputare au fost menţionate prevederile art. 102, 105, 107 şi 108 C. muncii.
Rezultă, aşadar, că pretinsul prejudiciu cauzat Direcţiei Silvice Mehedinţi nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de către organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, greşit s-a apreciat de Colegiul jurisdicţional Mehedinţi, că este competent să judece, în prima instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată, s-a pronunţat asupra recursului şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiaşi Colegiu jurisdicţional.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organul Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Mehedinţi, secţia litigii şi conflicte de muncă;
Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.P. împotriva deciziei nr. 223 din 27 martie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 185 din 16 decembrie 2002, a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1274/2004. Contencios. Refuz dispunere masuri... → |
|---|
