ICCJ. Decizia nr. 1422/2004. Contencios. Refuz anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1422/2004
Dosar nr. 3165/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 432/2003, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul N.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, anularea vizei de ieşire nr. 41/1410463 din 10 septembrie 2002 şi obligarea pârâtei să-i acorde viza de lungă şedere prevăzută de art. 49 din OUG nr. 194/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că în calitate de cetăţean senegalez a intrat legal în România, la data de 10 iunie 1994, i s-a prelungit viza până la data de 10 septembrie 2002, când i s-a acordat viza de ieşire.
A precizat că a solicitat prelungirea vizei, în baza art. 49 din OUG nr. 194/2002, arătând că este căsătorit cu o persoană, cetăţean român, având locuinţă, proprietate în Bucureşti, dar că în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i acorde viză de lungă şedere, pentru cetăţeni străini, căsătoriţi cu cetăţeni români.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 705 din 22 mai 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată. În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut în primul rând că viza de ieşire contestată este emisă cu respectarea Legii nr. 123/2001 şi a normelor metodologice, iar în al doilea rând, reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 49 din OUG nr. 194/2002, pentru a obţine prelungirea vizei de lungă şedere pentru străinii căsătoriţi, cu cetăţeni români, întrucât nu a avut anterior o astfel de viză.
Totodată, reclamantului nu-i poate fi acordată viza prevăzută de art. 49 din OUG nr. 194/2002, deoarece, deşi căsătorit cu o cetăţeancă română din anul 1999, nu a probat că nu se încadrează în dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) şi c) din OUG nr. 194/2002.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs reclamantul N.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de fond a dat o interpretare restrictivă a dispoziţiilor art. 6 lit. c) din OUG nr. 194/2002 şi că a făcut dovada condiţiilor corespunzătoare pentru întreţinerea sa şi a familiei.
A arătat că este căsătorit cu un cetăţean român; din această căsătorie a rezultat o minoră născută la 1 februarie 2001, iar împreună cu soţia, a cumpărat o locuinţă în Bucureşti, are un cont bancar curent de 3.000 dolari SUA, având şi mijloacele necesare pentru întreţinerea sa şi a familiei sale, că s-a aflat în România, în mod legal, până la 10 septembrie 2002 şi că îndeplineşte condiţiile art. 49 din OUG nr. 194/2002, pentru a i se acorda viză de lungă şedere în această ţară.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 194/2002, viza de lungă şedere se asigură străinilor căsătoriţi cu cetăţeni români, cu condiţia să nu existe una din situaţiile de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8, iar căsătoria să nu fie de convenienţă, constatată în condiţiile art. 64 din prezenta lege.
În cauză, pe de o parte, nu poate fi vorba de o căsătorie de convenienţă, atâta timp, cât au rezultat doi copii minori în urma acesteia, iar pe de altă parte, nu s-a constatat una din situaţiile de nepermitere a intrării prevăzute de art. 8 din acelaşi act normativ.
Totodată, reclamantul a prezentat dovezi în faţa instanţei prin care să facă dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare pentru întreţinerea sa şi a familiei sale, aşa cum menţionează art. 6 din OUG nr. 194/2002, motiv pentru care se constată că în mod greşit i-a fost respinsă cererea, reclamantului, urmând a se admite recursul, a se casa hotărârea, cu consecinţa admiterii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.S. împotriva sentinţei civile nr. 705 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de N.S. şi anulează viza de ieşire.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1426/2004. Contencios. Anulare decizie a... → |
|---|
