ICCJ. Decizia nr. 1420/2004. Contencios. Anulare act control M.L.P.T.L. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1420/2004
Dosar nr. 3095/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M.M. SA Salonta a solicitat anularea deciziei nr. 188 din 13 august 2002, a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi a procesului-verbal de constatare încheiat de Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, sub numărul 6647 din 26 august 2002 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună restituirea sumelor achitate în plus.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul de control s-a reţinut în sarcina sa, că în calitate de producător de remorci pentru piaţa internă, este în culpă pentru neplata integrală şi la termen a sumelor datorate la Fondul special al drumurilor publice, aferente remorcilor vândute în perioada 1 iulie 1997 – 10 iulie 2002, datorând suma de 66.459.939 lei, reprezentând debit şi majorări de întârziere.
Organul de control, se susţine, a inclus în mod nejustificat în baza de calcul, şi contravaloarea prelatelor şi covertilelor facturate separat, ca elemente independente şi vândute ca piese de schimb evidenţiate în anexa nr. 1 la actul de control.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 258 din 23 iunie 2003, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, a admis în parte acţiunea; a anulat în parte actele administrative atacate, pentru suma de 66.459.839 lei, reprezentând debit şi majorări de întârziere şi a dispus restituirea acestei sume, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prelatele şi covertilele a căror contravaloare a fost inclusă de organul de control, în baza de calcul, asupra căreia a aplicat o cotă de 5%, aferentă Fondului special al drumurilor publice, pentru livrările la intern în perioada 1 iulie 1997 – 10 iulie 2002, a remorcilor produse şi destinate vânzării pe piaţa internă, au fost vândute şi facturate separat de remorci, ele nefăcând parte din mijlocul fix, aceasta putând funcţiona şi fără accesoriul respectiv, astfel că nu sunt incidente prevederile pct. 52 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 7014/1993.
Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 118/1996, cota de 5% asupra preţului cu ridicata, exclusiv accizele, se datorează pentru autovehiculele şi remorcile livrate către producătorii din ţară şi destinate vânzării pe piaţa internă, iar preţul covertilelor şi prelatelor nu poate fi facturat în preţul remorcilor, întrucât nu constituie piese indispensabile funcţionării remorcii, ele având alte utilităţi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.
Primul recurent susţine, în esenţă, că covertilele şi prelatele fac parte din dotarea remorcii, formând un set, care nu poate fi folosit decât ca atare, astfel că sunt incidente prevederile alin. (2) pct. 53 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, respectiv la încadrarea obiectelor ca mijloace fixe, se are în vedere valoarea întregului set, asupra căruia se aplică cota de 5%, aferentă Fondului special al drumurilor publice.
Prin recursul său, Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj pretinde că, în cauză, nu are calitate procesuală pasivă.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele motive:
Potrivit punctului 53 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, se consideră mijloc fix, obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare, iar alin. (2) al articolului prevede că, pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor, ca mijloace fixe, se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
În raport cu aceste dispoziţiuni, la stabilirea obligaţiilor restante generate de livrările la intern a remorcilor, organul de control fiscal a inclus în mod legal în suma datorată de reclamantă, şi contravaloarea prelatelor şi covertilelor, întrucât acestea fac parte din mijlocul fix, fiind montate pe acesta.
Aşadar, cota de 5%, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 118/1996, a fost aplicată în mod corect asupra mijlocului fix, respectiv a remorcilor livrate la intern, în perioada 1 iulie 1997 – 10 iulie 2002, din care fac parte şi prelatele şi covertilele montate pe remorci.
Evident, în condiţiile date, în mod nelegal au fost emise de către reclamantă, facturi separate pentru covertile şi prelate, întrucât acestea formează împreună cu remorcile, un singur mijloc fix, asupra căruia organul de control a aplicat corect cota de 5% aferentă Fondului special al drumurilor publice.
Faţă de cele menţionate, referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, se apreciază că nu se impune a fi examinat, şi motivul de casare invocat de Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.
În consecinţă, recursurile apar fondate, urmând să fie admise, casată sentinţa şi pe fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi de Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva sentinţei civile nr. 258/CA/2003 – P din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de SC M.M. SA Salonta, judeţul Bihor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2004. Contencios. Refuz anulare viza de... | ICCJ. Decizia nr. 1422/2004. Contencios. Refuz anulare viza de... → |
|---|
