ICCJ. Decizia nr. 1427/2004. Contencios. Constatarea dreptului de a exercita activitatea de transport rutier. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1427/2004
Dosar nr. 5192/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 iunie 2003 şi completată la 18 iunie 2003, SC C. SRL Piteşti a chemat în judecată SC A.T. SA Piteşti şi Agenţia Rutieră Română, pentru a se constata existenţa dreptului de a exercita activitatea de transport rutier persoane pe traseul Bradu-Piteşti, pe perioada aprilie 2003 – martie 2004; să fie obligate pârâtele să-i atribuie în exploatare, traseul şi să-i elibereze licenţe de execuţie pentru traseu.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2525 din 6 octombrie 2003, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că reclamanta, deşi poate cere realizarea dreptului, pe calea dreptului comun, a formulat o cerere în constatare, care nu poate fi primită, potrivit art. 111 C. proc. civ.; că, nici pe fond acţiunea nu este întemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând aspecte de procedură şi de fond, în raport cu care se solicită casarea acesteia şi admiterea acţiunii.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Curţile de apel judecă, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Or, în cauză, reclamanta a solicitat, printre altele, obligarea unei autorităţi centrale, respectiv Agenţia Rutieră Română, să-i elibereze licenţe de executare pentru traseu, pe perioada aprilie 2003 – martie 2004.
Deci, actul pretins a fi emis, priveşte o autoritate centrală, iar competenţa de a soluţiona o asemenea cerere, potrivit art. 3 C. proc. civ., revine curţilor de apel, nu tribunalelor.
Aşadar, în cauză, hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, ceea ce constituie motiv de casare, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi trimisă cauza, la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, pentru competenţă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SRL Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 2525/C din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la Curtea de Apel Piteşti, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2004. Contencios. Anulare decizie a... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
