ICCJ. Decizia nr. 1426/2004. Contencios. Anulare decizie a Plenului Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1426/2004
Dosar nr. 3519/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 852, pronunţată la data de 9 iunie 2003 în dosarul nr. 649/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.N. T.R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, Plenul Consiliului Concurenţei a constatat că S.N. T.R. SA Bucureşti se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 21/1996, prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante deţinute pe piaţa ţigaretelor din Români,a prin impunerea preţurilor de vânzare la nivelul tuturor verigilor lanţului de comercializare, limitarea distribuţiei ţigaretelor sale, în dezavantajul consumatorilor, aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin revizuirea fără motive rezonabile, a contractelor de distribuţie pe parcursul anului 1999 şi prin favorizarea SC T.D.G. SRL, pe parcursul anului 2000.
A mai constatat că S.N. T.R. SA Bucureşti, la data de 11 iunie 1999, şi alţi 24 distribuitori exclusivi, au semnat un protocol, semnat ulterior şi de alţi 7 distribuitori, prin care s-a realizat o înţelegere expresă de fixare concertată a preţurilor între S.N. T.R. şi aceşti distribuitori, încălcând astfel prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
În contestaţia adresată instanţei de fond, S.N. T.R. SA a susţinut că procedura de selecţie a distribuitorilor s-a făcut în mod transparent prin publicitate într-un ziar de audienţă naţională, că în perioada anilor 1999 – 2002, deţinea numai 40% din piaţa cantitativă şi, respectiv, 25% din piaţa valorică a ţigaretelor din România, neavând o poziţie dominantă.
A mai susţinut că nu a impus distribuitorilor exclusivi, preţuri unice, Protocolul semnat la data de 11 iunie 1999, la Târgu Jiu nefiind semnat din partea S.N. T.R. SA, de către o persoană abilitată în acest sens.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de fond a motivat că autoritatea administrativă pârâtă a stabilit în mod corect că S.N. T.R. SA a avut o poziţie dominantă pe segmentul ţigaretelor de calitate submedie şi populară, deţinând o cotă de 70%.
A mai motivat că în mod corect Consiliul Concurenţei a reţinut că Protocolul semnat la data de 11 iunie 1999 a avut ca scop şi ca rezultat, fixarea unor preţuri unice pe piaţa de distribuţie, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 lit. a) - d) şi art. 5 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea nr. 21/1996, care interzic abuzul de poziţie dominantă sub diferite forme şi înţelegerile de fixare concertată a preţurilor care denaturează libera concurenţă.
A mai motivat că, urmare a acestei înţelegeri, S.N. T.R. SA a reziliat în cursul anului 1999, contractele de distribuţie, cu distribuitorii care nu semnaseră Protocolul din data de 11 iunie 1999, de la Târgu Jiu.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs S.N. T.R. SA, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie casabilă, în condiţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut că S.N. T.R. SA a reziliat contractele cu unii distribuitori, ca urmare a nerespectării de către aceştia, a clauzelor contractuale; că Protocolul din 11 iunie 1999 nu are valoarea unei înţelegeri de fixare a unui preţ unic; că nu a impus condiţii discriminatorii între distribuitori; că în locul contractelor reziliate, au fost încheiate în mod transparent, alte contracte de distribuţie.
Recursul este nefondat.
Deşi recursul de faţă a fost încadrat de recurentă, în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticile formulate sunt, în alţi termeni, susţineri făcute în contestaţia adresată instanţei de fond.
În baza probelor administrate în faza investigaţiilor făcute de Consiliul Concurenţei, a susţinerilor făcute în faza de judecată, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond şi actul administrativ atacat sunt legale şi temeinice.
Astfel, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că S.N. T.R. SA a deţinut în anii 1999 – 2000, poziţia dominantă pe piaţa ţigaretelor de calitate submedie şi populară şi că a abuzat de această poziţie, prin impunerea unui preţ unic la nivelul lanţului de distribuire şi de condiţii discriminatorii între distribuitori, în raport cu respectarea Protocolului din 11 iunie 1999, de la Târgu Jiu.
De asemenea, a reţinut în mod corect că scopul şi efectele acelui Protocol au fost în sensul fixării unui preţ unic pe piaţa de distribuţie şi că astfel, au fost încălcate prevederile art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996.
În concluzie, rezultă că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N. T.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 852 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2004. Contencios. Refuz anulare viza de... | ICCJ. Decizia nr. 1427/2004. Contencios. Constatarea dreptului... → |
|---|
