ICCJ. Decizia nr. 1419/2004. Contencios. Refuz anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1419/2004
Dosar nr. 3081/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 92, pronunţată la data de 27 mai 2003, în dosarul nr. 3933/2002, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, judecând în urma declinării competenţei de către Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 113 din 2 septembrie 2002, a admis acţiunea formulată de cetăţeanul chinez W.X., rezident în România şi a dispus:
- anularea măsurii de interdicţie de ieşire din România cu simbolul „C", aplicată la data de 27 decembrie 2001, de către Ministerul de Interne – Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Constanţa, pe paşaportul seria P/CHN nr. 14/8/32017, eliberat de autorităţile R.P. China;
- a anulat măsura revocării interzicerii, aplicată cu simbolul „L" pe acelaşi paşaport, la data de 8 iulie 2002;
- a anulat măsura limitării dreptului de şedere în România, aplicată cu viza de ieşire nr. 2314377 din 8 iulie 2002, pe acelaşi paşaport;
- a constatat că reclamantul are dreptul de a solicita prelungirea vizei de şedere în România, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 123/2001, de la data de 8 iulie 2002, ca dată a prezentării legale la autoritatea română;
- a repus pe reclamant în termenul de a solicita viza de la autoritatea competentă, începând cu data pronunţării hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Cetăţeanul chinez W.X. a intrat legal în România, în scop de afaceri, dreptul de şedere fiindu-i prelungit în mod succesiv până la data de 27 decembrie 2001, când i s-a acordat o nouă prelungire până la data de 26 martie 2002, dar i s-a aplicat şi interdicţia de ieşire, simbol „C" pentru că era cercetat în legătură cu săvârşirea infracţiunii de omor.
Prezentându-se ulterior pentru prelungirea vizei de şedere în România, autoritatea pârâtă, la data de 8 iulie 2002, a anulat interdicţia de ieşire, simbol „L" şi i-a acordat reclamantului, viza de ieşire, cu obligaţia de părăsire a României, până la data de 24 iulie 2002.
Reclamantul a contestat aceste măsuri, ca nelegale şi a cerut ca organul competent să fie obligat să-i prelungească viza de şedere în România, începând cu data de 8 iulie 2002, aşa cum legal solicitase în termen.
În legătură cu măsura interdicţiei de ieşire, simbol „C", cât şi a celei de anulare a acestei măsuri, cu simbolul „L", instanţa de fond a motivat că la data când prima măsură fusese luată, 27 decembrie 2001, aceasta nu putea fi dispusă legal, deoarece prin rechizitoriul din 19 ianuarie 2001, emis de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 931/P/2002, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului, dispunându-se citarea lui, ca martor în cauza în care fusese cercetat.
A motivat instanţa de fond că la data de 27 decembrie 2001, când a fost aplicată interdicţia respectivă, nu a existat temei şi nici cerere a procurorului sau a judecătorului pentru luarea acestei măsuri.
În ceea ce priveşte acordarea vizei de ieşire, aplicată la data de 8 iulie 2002, instanţa de fond a motivat că organul competent nu a cercetat şi nici nu a verificat îndeplinirea condiţiilor legale de către reclamant, pentru prelungirea vizei de şedere în România.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, pentru că instanţa de fond a adoptat o soluţie casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că măsurile luate cu simbolul „C" şi „L" au fost legale, iar în privinţa acordării vizei de ieşire, reclamantul nu a depus acte din care să rezulte că îndeplinea cumulativ condiţiile legale pentru prelungirea vizei de şedere în România.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că la data de 27 decembrie 2001, când autoritatea competentă a aplicat pe paşaportul intimatului-reclamant, măsura interdicţiei de părăsire, simbol „C", acesta nu mai era cercetat penal, procurorul dispunând la 19 ianuarie 2001, scoaterea acestuia de sub urmărire penală şi nu ceruse luarea unei astfel de măsuri, astfel că soluţia instanţei este legală din acest punct de vedere.
În mod corect a apreciat instanţa că, pe cale de consecinţă, şi măsura de revocare a interdicţiei respective, luată prin aplicarea pe acelaşi paşaport a simbolului „L", se impune a fi anulată.
În ceea ce priveşte măsura acordării vizei de ieşire, aplicată la data de 8 iulie 2002, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că organul competent a luat astfel o măsură nemotivată, refuzând şi să soluţioneze contestaţia acestuia în termenul legal.
De fapt, chiar în cursul judecăţii, autoritatea pârâtă s-a limitat să afirme că intimatul-reclamant nu a depus acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor pentru prelungirea vizei de şedere, fără să rezulte că i-a indicat acestuia condiţiile respective şi actele necesare, pentru ca cererea sa să fie soluţionată legal şi temeinic.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond obligaţia autorităţii pârâte, de a soluţiona temeinic şi legal, cererea de prelungire a vizei de şedere ce îi fusese adresată de intimatul-reclamant, cetăţean chinez, rezident în România.
În concluzie, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 92 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1418/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1420/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
