ICCJ. Decizia nr. 1497/2004. Contencios. Refuz comunicare metodologie de avizare a unitatilor care pot organiza cursuri de igiena. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1497/2004
Dosar nr. 2362/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 februarie 2003, reclamanta SC E. SRL Oradea a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând pe calea contenciosului administrativ, obligarea pârâţilor la comunicarea metodologiei de avizare a unităţilor care pot organiza cursuri de igienă, la avizarea reclamantei pentru desfăşurarea cursurilor de igienă, precum şi la recunoaşterea dreptului acesteia de a desfăşura cursuri de igienă conform prevederilor Legii nr. 344/2002, art. 22 lit. i) şi Legea nr. 629/2001, art. 6.
Prin adresa nr. 37099 din 13 noiembrie 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării i-a răspuns să se adreseze mai întâi Ministerului Sănătăţii şi Familiei, dar nu precizează care este metodologia de avizare şi nici dacă există o astfel de metodologie elaborată prin ordin comun a celor două ministere.
Reclamanta mai arată că nu ştie dacă este sau nu necesară o asemenea avizare sau numai în principiu, întrucât Ministerul Sănătăţii şi Familiei nu are o atitudine consecventă în acest sens, cunoscând societatea SC A.M. SRL Oradea care a fost avizată în principiu, fără a i se cere urmarea unei proceduri de avizare.
Apreciază că dacă unele unităţi din ţară sunt avizate în principiu şi reclamanta este îndreptăţită să obţină avizele necesare pentru desfăşurarea acestei activităţi, în măsura în care îndeplineşte condiţiile necesare, dar nu i s-au pus în vedere nici un fel de condiţii. Adresa Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 51920 din 13 decembrie 2002 enumeră câteva elemente ale documentelor supuse evaluării pentru acordarea avizului de principiu în baza unei aprobări a conducerii ministerului nr. 12207 din 6 noiembrie 2002, dar această aprobare nu poate ţine locul unei metodologii elaborate conform Legii nr. 344/2002, respectiv prin ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi publicat în Monitorul Oficial conform Legii nr. 24/2000, art. 10, privind tehnica legislativă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond respingerea acţiunii, cu motivarea că în speţă nu este vorba de un refuz nejustificat de soluţionarea cererilor reclamantei, ministerul fiind în imposibilitate de a da curs solicitărilor, întrucât Normele metodologice de aplicare a art. 22 lit. i), sunt în curs de elaborare, considerente pentru care nu pot fi transmise reclamantei şi nu poate emite nici avizul solicitat, în lipsa metodologiei.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, de asemenea, respingerea acţiunii, ca nefondată, cu motivarea că în conformitate cu aprobarea conducerii sale cuprinsă în rezoluţia DB nr. 1220 din 6 noiembrie 2002, eliberează aviz de funcţionare provizorie pentru organizarea cursurilor privind noţiunile fundamentale de igienă, până la adoptarea unei reglementări în acest domeniu. Totodată, s-a arătat că avizul se eliberează pe baza unei documentaţii ce a fost solicitată reclamantei prin adresa nr. 51920 din 13 decembrie 2002, dar aceasta nu a depus-o, singurul act depus fiind Certificatul de Înregistrare emis de Camera de Comerţ şi Industrie Bihor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 189/CA/2003 – P, a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, ca nefiind întrunite condiţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a mai reţinut, în esenţă, pe de o parte, că întrucât metodologia de avizare în baza Legii nr. 344/2002, este în curs de elaborare, nu se poate reţine un refuz nejustificat de a o comunica. Pe de altă parte, a constatat că documentaţia solicitată de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru avizarea de principiu provizorie nu a fost depusă de reclamantă, astfel încât nu se poate reţine că acesteia nu-i este recunoscut dreptul de a desfăşura cursuri de igienă, în lipsa documentaţiei solicitată de minister, dar nedepusă de reclamantă, fiind imposibil să se verifice dacă aceasta îndeplineşte condiţiile legale pentru organizarea unor cursuri de igienă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Printr-o motivare sumară se susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că se pot elibera avize provizorii de către un minister, deşi legile în vigoare prevăd obligativitatea avizării unităţilor de profil în baza unei metodologii comune elaborate prin ordin comun de cei doi pârâţi.
Totodată, recurenta-reclamantă susţine că în mod nelegal a apreciat instanţa de fond că nu poate fi avizată de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, întrucât nu îndeplineşte condiţiile impuse prin rezoluţia DB nr. 12207/2002 şi nu a depus înscrisurile solicitate de pârât. Aceasta, întrucât, în opinia sa, orice pretenţii emise de Ministerul Sănătăţii şi Familiei cu privire la depunerea unei documentaţii impuse printr-o rezoluţie ministerială este un act abuziv şi fără nici o justificare legală, atâta vreme, cât Legea nr. 344/2002 nu oferă pârâtului posibilitatea de a adopta soluţii tranzitorii după cum consideră de cuviinţă acesta.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu poate fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 22 lit. i) din OG nr. 108/1999, aprobată prin Legea nr. 344/2002, neinstruirea şi necertificarea salariaţilor oricărei unităţi din sectorul alimentar în ceea ce priveşte însuşirea noţiunilor fundamentale de igienă realizate prin unităţi de învăţământ avizate de Ministerul Sănătăţii şi de Ministerul Educaţiei Naţionale, constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. 22 alin. (1) şi art. 48 din ordonanţă, cu modificările şi completările ulterioare.
În cauză, altfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, pârâţii au răspuns cererii recurentei-reclamante, în sensul că până la emiterea unei noi metodologii privind avizarea unităţilor organizatoare de cursuri, operaţiune în curs de desfăşurare (ca urmare a abrogării Ordinului nr. 328 prin Ordinul nr. 840/2001), s-a aprobat o soluţie provizorie, respectiv aceea a eliberării unui aviz de principiu pentru funcţionarea provizorie a acestor unităţi şi că pentru acordarea acestuia este necesar a fi supusă evaluării o anumită documentaţie.
Având în vedere conţinutul acestui răspuns, respectiv soluţia propusă, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, întrucât, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, pârâţii au fost în imposibilitate de a comunica o metodologie care era încă în curs de elaborare.
În plus, se mai constată că soluţia propusă şi neacceptată de recurenta-reclamantă era o soluţie temporară, dar eficientă şi constructivă.
De altfel, caracterul provizoriu al soluţiei propuse prin rezoluţia Ministerului Sănătăţii şi Familiei este demonstrat şi de faptul că în Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul nr. 1225 din 24 decembrie 2003, privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea şi certificarea instruirii profesionale a personalului privind însuşirea noţiunilor fundamentale de igienă, emis de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, motiv pentru care cererile recurentei-reclamante au rămas şi fără obiect.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SRL Oradea împotriva sentinţei civile nr. 189/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1500/2004. Contencios. Anulare dispozitie de... → |
|---|
