ICCJ. Decizia nr. 1523/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P. Iasi si act vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1523/2004
Dosar nr. 4127/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, la 1 octombrie 2003, A.D. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1998/E din 8 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Iaşi, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a menţionat faptul că certificatul de origine în cauză, nu satisface exigenţele normelor prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) din Protocolul 4 RO-UE, precizând că certificatul chiar dacă are forma formularului tipizat reglementat, autoritatea vamală germană prin menţiunile făcute în caseta 14 a documentului, a certificat în mod explicit „certificatul Eur 1 nr. D 170114 nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate".
Recurentul consideră că vama germană nu infirmă valabilitatea documentului în cauză şi face referire în anexa răspunsului ce se găseşte la dosar, la faptul că sunt existente doar neconcordanţe formale privind eliberarea acestuia.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că la 8 septembrie 2003, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi.
Petentul solicitase anularea deciziei nr. 105 din 8 mai 2003, prin care i se respinsese contestaţia formulată împotriva actului constatator nr. 87 din 6 februarie 2002 şi exonerarea sa de obligaţia de plată la diferenţele de taxe vamale în sumă totală de 23.664.192 lei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul introdusese în România un autoturism marca Opel şi în baza certificatului de origine EUR 1 nr. D 170114 din 16 februarie 2001, i s-a acordat un regim tarifar vamal preferenţial.
S-a mai reţinut că ulterior, la controlul efectuat, autoritatea vamală germană a infirmat valabilitatea documentului, fapt pentru care s-a dispus retragerea regimului vamal preferenţial, emiţându-se actul constatator nr. 87 din 6 februarie 2002, prin care titularul operaţiunii de import a fost obligat să achite o diferenţă de taxe vamale în sumă totală de 23.664.192 lei.
Contestaţia recurentului împotriva actului constatator a fost respinsă prin Decizia nr. 105 din 8 mai 2003, recurentul-reclamant promovând acţiunea în contencios administrativ.
Din actele cauzei se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant, titular al operaţiunii de import bunuri, pe baza documentelor anexate a beneficiat de un regim vamal preferenţial, deşi înscrisul prezentat de petent, potrivit controlului ulterior s-a constatat că nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 16 din Protocolul nr. 4 la Acordul European instituit pentru asocierea României la Comunitatea Europeană, ratificat prin OUG nr. 1/1997.
Astfel, autoritatea vamală germană a menţionat expres că certificatul prezentat de petent, EUR 1 nr. D 170114/2001, „nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate cerute".
Faţă de această menţiune expresă, consecinţa juridică este faptul că recurentul-reclamant nu poate beneficia de regimul vamal preferenţial instituit pentru originalitatea produselor din comunităţi deosebită la import cu actele instituite de reglementarea Protocolului nr. 4 la Acordul European.
De aceea, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului în cauză.
Susţinerea din recurs a recurentului că actul prezentat nu ar fi fost declarat de vamă ca „nevalabil", este neîntemeiată.
Nu este necesar ca vama să facă această menţiune de nevalabil. Faptul că la controlul „a posteriori", aşa cum rezultă din rubrica a 14 a Certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1 nr. D 170114 din 16 februarie 2001, s-a stabilit că „certificatul nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate cerute", este suficient pentru ca actul în discuţie să nu poată fi considerat autentic şi legal.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312145(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1998/E din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 353/2004. Contencios. Anulare dispozitie... → |
|---|
