ICCJ. Decizia nr. 155/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 155/2004
Dosar nr. 3031/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3912/CA/2003, reclamanta B.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a solicitat recunoaşterea drepturilor acordate de Legea 189/2000, retroactiv, pe perioada 1 martie 2001 - 1 iunie 2002, conform cererii nr. 3771 din 9 aprilie 2003, formulată în acest sens.
În motivarea acţiunii a arătat că s-a adresat cu cerere, pârâtei, înregistrată sub nr. 851 din 27 februarie 2001, fiindu-i respinsă.
Ulterior, după apariţia HG nr. 127/2002 a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 901 din 21 mai 2002, cerere admisă, recunoscându-i-se drepturile pentru o perioadă de 4 ani, 5 luni şi 21 zile -stămutoare.
Drepturile i-au fost acordate de la 1 iunie 2002, ignorând cererea înregistrată iniţial, astfel că beneficiul legii citate trebuie să opereze începând cu 1 aprilie 2001.
Prin sentinţa nr. 247 din 24 iunie 2003, s-a respins ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ, împotriva deciziei nr. 901 din 16 octombrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, când i s-au acordat drepturile, începând cu data de 1 iunie 2002, fără luarea în considerare a cererii iniţiale.
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 11 februarie 2003, dosar nr. 134/CA/2003, s-a respins acţiunea reclamantei, ca tardiv introdusă, sentinţă nerecurată.
Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere, solicitând pârâtei, să i se acorde drepturile băneşti, cu începere de la 1 martie 2001, raportat la cererea iniţială.
Pârâta i-a răspuns cu adresa nr. 3771 din 23 aprilie 2003, în sensul că, deşi a contestat Decizia nr. 901 din 16 octombrie 2002 a Comisiei, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 29 din 11 februarie 2002, rămasă definitivă, i-a respins acţiunea, ca tardivă.
În aceste condiţii, atâta vreme, cât potrivit Legii nr. 189/2000, acţiunea în contencios administrativ, conform art. 7 alin. (3) din lege, se poate formula exclusiv împotriva hotărârii comisiei, ceea ce s-a şi făcut, o nouă acţiune împotriva unei adrese a pârâtei, este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamanta B.M., criticând-o astfel:
Cererea iniţială pentru acordarea beneficiului Legii nr. 189/2000, a fost respinsă prin Decizia nr. 851 din 14 mai 2001.
După apariţia HG nr. 127/2002, a formulat o nouă cerere şi i-au fost acordate drepturile, conform legii citate, cu începere de la 1 iunie 2002, în loc de 1 aprilie 2001, data cererii iniţiale.
În urma acţiunii formulate în contencios administrativ, i s-a respins acţiunea, ca tardivă, a formulat o nouă cerere, Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, la care în loc să se dea o decizie motivată, s-a răspuns printr-o adresă.
De fapt, reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 3771/2003, prin care i s-a comunicat refuzul acordării drepturilor, de la 1 aprilie 2001.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, se constată următoarele:
Într-adevăr, aşa cum a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, Comisia de aplicare a legii se pronunţă printr-o hotărâre motivată, iar împotriva acesteia se poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ, respectiv la curtea de apel competentă, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ, cale pe care reclamanta a exercitat-o, pronunţându-se sentinţa nr. 29 din 11 februarie 2002, definitivă şi intrată în puterea lucrului judecat, când pe cale de excepţie s-a respins acţiunea.
Cererea adresată din nou Comisiei, pentru o problemă deja soluţionată, rezolvată de acest fir, prin comunicarea relaţiilor privind soluţionarea definitivă a cauzei, nu dă dreptul reclamantei, peste procedura instituită imperativ de Legea nr. 189/2000, la o nouă acţiune.
Atâta vreme, cât comisia s-a pronunţat prin Decizia nr. 901 din 16 octombrie 2002, atacată în contencios administrativ şi rămasă definitivă şi irevocabilă, sentinţa nr. 29 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, o nouă soluţionare din partea comisiei, nu se impunea.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, constatându-se recursul, nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 247 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2004. Contencios. Anulare dispozitie... | ICCJ. Decizia nr. 1552/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
