ICCJ. Decizia nr. 1641/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1641/2004
Dosar nr. 3405/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC G.I. SA Petroşani, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 117/2003, emisă de pârât şi a procesului-verbal încheiat la 14 ianuarie 2003 de Garda Financiară Centrală, cu consecinţa exonerării de plata sumei totale de 66.458.542 lei reprezentând: 38.671.774 lei, diferenţă impozit pe profit pe trimestrul IV 2001; 7.963.054 lei, diferenţă impozit pe profit pe trimestrul III 2002; 16.685.955 lei, majorări de întârziere/dobândă penalizatoare diferenţă impozit pe profit şi 3.137.759 lei, penalităţi de întârziere aferente diferenţei de impozit pe profit.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele încheiate sunt în discordanţă cu prevederile HG nr. 728/2001, OG nr. 70/1994 şi HG nr. 402/2002.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 223 din 25 iunie 2001, a respins ca nefondată, acţiunea, reţinând legalitatea actelor contestate.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs, susţinând că organul de control a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale în materie, întrucât a aplicat suma reprezentând ponderea veniturilor din vânzări de active, asupra profitului reflectat în contul 121 „profit şi pierderi", şi nu asupra profitului obţinut din vânzarea de active, acest mod de calcul fiind contrar prevederilor art. 9 alin. (2) din HG nr. 728/2001.
Prin respingerea acţiunii, s-a permis impozitarea inclusiv a profitului obţinut de societate din activitatea de exploatare, chiar dacă societatea beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit prevăzută de art. 6 lit. c) din OUG nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, fiind deţinătoarea certificatului de investitor nr. 189/2000, eliberat de Agenţia pentru dezvoltare Regională. Nedatorând impozit pe profit, nu datorează nici penalităţi de întârziere.
Recursul este fondat.
Verificând din oficiu hotărârea recurată, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a pus în discuţia părţilor, necesitatea ca soluţionarea cauzei să se fi făcut în contradictoriu, şi cu Garda Financiară Centrală (cea care a întocmit procesul-verbal contestat), care nu a figurat ca parte în dosarul de fond.
Faţă de obiectul litigiului, acţiunea trebuia soluţionată potrivit principiului contradictorialităţii, specific procesului civil, la care se face trimitere prin art. 18 din Legea nr. 29/1990 şi cu citarea Gărzii Financiare Centrale, al cărui act de constatare se cere a fi anulat şi care nu a fost parte la fond.
În consecinţă, în baza art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, unde criticile din recurs vor fi privite ca apărări ale părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC G.I. SA Petroşani împotriva sentinţei civile 223 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1640/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.... | ICCJ. Decizia nr. 1646/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
---|