ICCJ. Decizia nr. 1638/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1638/2004
Dosar nr. 2985/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 iunie 2002, reclamantul B.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, anularea deciziei nr. 134639 din 22 februarie 2002 a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Mureş şi obligarea la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu respectarea dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 şi ale Deciziei civile nr. 89/1999 a Curţii Constituţionale, privind plata diferenţei de pensii pe perioada 30 septembrie 1997 – 1 noiembrie 1998, precum şi daune cominatorii de 200.000 lei/zi ,de la 22 martie 2002, până la plata efectivă a diferenţei de pensii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 190, pronunţată la 16 iunie 2003, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul a mai formulat o cerere de aceeaşi natură, cu aceleaşi capete şi care a fost soluţionată prin sentinţa nr. 183 din 19 iunie 2000, a Curţii de Apel Târgu Mureş, sentinţă ce a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3148 din 16 octombrie 2001, astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea.
În motivarea recursului s-a precizat de către recurent, că acţiunea a avut ca obiect, contestarea modului de calcul a deciziei de pensionare şi că au fost încălcate prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992.
În acest sens s-a precizat că nu au fost avute în vedere sporurile de vechime, de stabilitate, de nocivitate şi că în cauză nu există autoritate de lucru judecat
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând sentinţa atacată cu recurs, urmează să constate că aceasta este nelegală şi netemeinică.
Rezultă că prin sentinţa nr. 183, pronunţată la 19 iunie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea deciziei nr. 134639 din 23 martie 2000 şi obligarea pârâtei, la emiterea unei noi decizii care să facă aplicaţiunea dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, sentinţă definitivă şi irevocabilă, conform deciziei nr. 3148 din 16 octombrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza acestei sentinţe a fost emisă Decizia cu acelaşi număr, la 22 martie 2002, pe care reclamantul a contestat-o prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 547/2002, aflat în recurs.
Se apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, întrucât recurentul a contestat actul nou emis, în ceea ce priveşte modul de calcul.
Cum instanţa de fond nu s-a pronunţat pe acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să dispună casarea cauzei, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ, competent în temeiul art. 2 lit. c), să soluţioneze cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.B. împotriva sentinţei nr. 190 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere spre soluţionare, la Tribunalul Mureş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1639/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
