ICCJ. Decizia nr. 1639/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1639/2004
Dosar nr. 3222/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la 18 august 2003, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 682 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, conform art. 1, beneficiază de prevederile Legii nr. 39/2002, „persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961".
În cauză, a susţinut recurenta, nu este făcută dovada structurii în cadrul căreia petentul a satisfăcut serviciul militar.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 682 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
S-a anulat hotărârea nr. 672/713 din 7 decembrie 2002, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, începând cu data de 1 septembrie 2002.
S-a reţinut că în livretul militar al intimatului-reclamant G.M. este făcută menţiunea că în perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, petentul s-a aflat în detaşament de muncă. Mai mult, la pct. 17 din livret, se menţionează că petentul a depus jurământul militar la data de 30 august 1957, în Detaşamentul de muncă.
Deci, petentul şi-a satisfăcut stagiul militar într-un detaşament de muncă, fiind beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.
Este nerelevantă cauzei, susţinerea recurentei că din actele cauzei nu rezultă structura în cadrul căreia petentul a făcut stagiul militar într-un detaşament de muncă. Ceea ce este de esenţă, este faptul că militar fiind, petentul nu a fost instruit ca militar, satisfăcându-şi stagiul militar într-un detaşament de muncă.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins, conform art. 312145 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 682 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1640/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
