ICCJ. Decizia nr. 1652/2004. Contencios. Anularea titlului executoriu emis de D.G.F.P. Gorj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1652/2004
Dosar nr. 2632/2002
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea depusă la data de 28 ianuarie 2002 şi înregistrată sub nr. 1818/2002, la Judecătoria Târgu Jiu, sucursala P. Gorj a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea titlului executoriu nr. 25804 din 27 decembrie 2001, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Gorj, precum şi suspendarea executării, până la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea contestaţiei la executare se susţine în esenţă că nu există nici o datorie a contestatoarei, faţă de bugetul de stat, că debitul de 19.735.005.355 lei şi majorările aferente este nelegal stabilit, că aceste sume erau compensate la nivel de S.N.P. P. S.A., conform OG nr. 152/2001. A precizat contestatoarea că temeiul juridic al acţiunii este art. 399 – 404 C. proc. civ. şi art. 76 din OG nr. 11/1996.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 1059 din 18 februarie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă, apreciind că în raport cu valoarea litigiului, nu are competenţa materială să judece contestaţia la executare, făcând trimitere la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ.
Tribunalul Gorj, secţia civilă, a înregistrat cauza sub nr. 1368/2002 şi prin încheierea din 25 martie 2002, constată din oficiu că obiectul litigiului nu este contestaţie la executare, ci anularea titlului executoriu întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 13/2001, şi competenţa revine astfel, Ministerului Finanţelor Publice.
La rândul său, autoritatea centrală sesizată, Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 270 din 22 aprilie 2002, a reţinut că nu are competenţă materială de a se învesti cu soluţionarea contestaţiei la executare şi constatând existenţa unui conflict de competenţă, a înaintat dosarul, Curţii de Apel Craiova, pentru a se pronunţa în temeiul art. 21 C. proc. civ.
Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, sub nr. 605/2002 şi prin sentinţa nr. 168 din 27 mai 2002, acea instanţă a stabilit că pentru soluţionarea contestaţiei la executare, competenţa, ca instanţă de fond, revine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, stabilind termen la 17 iunie 2002.
Prin sentinţa nr. 245 din 26 august 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea pentru anularea titlului executoriu nr. 25084 din 27 decembrie 2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, contestatoarea-reclamantă sucursala P. Gorj, criticând soluţia sub aspectul prevederilor art. 304 C. proc. civ., deoarece nu este motivată şi nu s-a pronunţat asupra unor cereri formulate pentru dovedirea contestaţiei.
Recursul se va admite ca fondat, însă pentru motivele ce se vor expune în continuare.
În cauza dedusă judecăţii s-a solicitat anularea executării silite începută în baza titlului executoriu nr. 25084 din 27 decembrie 2001 şi a somaţiei de plată respective, contestându-se numai legalitatea acestor acte de executare silită, acest litigiu neavând, însă, ca obiect, anularea unui act administrativ de control fiscal, în speţă procesul-verbal şi respectiv, Decizia organului de jurisdicţie administrativă, pentru care competenţa să revină instanţei de contencios administrativ.
În consecinţă, cererea contestatoarei are temei juridic în art. 76 din OG nr. 11/1996, în vigoare la data declanşării litigiului, aşa cum în mod corect a şi fost indicat temeiul juridic în acţiunea din 28 ianuarie 2001, depusă la Judecătoria Târgu Jiu, care prevede că cei interesaţi pot contesta la instanţa judecătorească, competentă potrivit Codului de procedură civilă, orice act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi refuzul de îndeplinire a unui act de executare în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că procedura de soluţionare a contestaţiei la executare este cea prevăzută de art. 399 – 409 C. proc. civ. şi că potrivit art. 373 din acelaşi cod, judecătoria este competentă să se pronunţe în primă instanţă, ca instanţă de executare de drept comun.
Pe cale de consecinţă, se va admite recursul, conform considerentelor mai sus expuse, se va casa sentinţa nr. 245 din 26 august 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, sentinţa nelegală, şi se va trimite cauza, spre competentă soluţionare în fond, la Judecătoria Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Gorj, împotriva sentinţei civile nr. 245 din 26 august 2002, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Târgu Jiu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2004. Contencios. Refuz plata suma... | ICCJ. Decizia nr. 1653/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
