ICCJ. Decizia nr. 1659/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1659/2004
Dosar nr. 3074/2003
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 217, pronunţată la data de 1 iulie 2003 în dosarul nr. 758/2003/CA, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D.Z., pentru anularea hotărârii nr. 1969 din 12 mai 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, iar nu în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, astfel că nu îndeplineşte condiţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi nu poate beneficia de drepturile acordate prin această lege.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, susţinând, în esenţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece nu a ţinut seama că unitatea militară în care şi-a satisfăcut stagiul militar, era specializată în construcţii de căi ferate, în care el a efectuat muncă fizică.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Or, în cauză, este necontestat că recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 01615 Braşov, aflată în structura Ministerului Forţelor Armate, iar nu în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, cum cer în mod expres prevederile legale citate mai sus.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod judicios că cererea reclamantului este nefondată, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În concluzie, motivele de recurs invocate nu sunt în măsură să ducă la o altă soluţie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.Z. împotriva sentinţei civile nr. 217 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1660/2004. Contencios. Anulare decizie emisa... → |
|---|
