ICCJ. Decizia nr. 1653/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1653/2004
Dosar nr. 2634/2002
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC G. SRL Caracal a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt şi Administraţia Financiară a municipiului Caracal, anularea deciziei nr. 2650/1999 şi a procesului-verbal nr. 3744/1998 şi exonerarea de plata sumei de 273.098.900 lei, reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 634 din 24 noiembrie 2000, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a exonerat reclamanta de plata sumei, iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 927 din 12 martie 2002, a admis recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, pentru a se depune la dosar, actele de control atacate.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 203 din 21 iunie 2002, a admis acţiunea; a anulat hotărârea nr. 3 din 20 februarie 1998 a Administraţiei Financiare Caracal, dispoziţia nr. 49 din 2 aprilie 1998 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi Decizia nr. 2650 din 30 noiembrie 1999 a Ministerului Finanţelor Publice; a exonerat reclamanta de plata sumelor datorate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a făcut referire la actele administrative atacate, prin care s-a stabilit obligaţia reclamantei de a vira la bugetul de stat, suma de 360.758.579 lei, reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Apoi, a reţinut, pe baza concluziilor raportului de expertiză, că sumele constatate de organele de control, reprezentând impozit pe profit, precum şi majorări de întârziere, rezultate din vânzarea imobilului, situat în oraşul Caracal, nu sunt datorate de reclamantă, întrucât nu s-au realizat venituri suplimentare, faţă de suma înregistrată în evidenţa contabilă, prin evaluare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, invocând ca temei de casare, în esenţă, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În acest sens, se susţine că în cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă, iar instanţa, în considerentele hotărârii, a preluat concluziile raportului de expertiză, fără să motiveze hotărârea în fapt şi în drept.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Fără arătarea motivelor şi a probelor, instanţa pronunţă o soluţie netemeinică, care, potrivit art. 304 pct.4 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate exercita controlul judiciar.
Contrar acestor dispoziţiuni legale, instanţa de fond reţine că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, reclamanta nu datorează sumele constatate de organele de control, reprezentând impozit pe profit, rezultată din vânzarea imobilului situat în Caracal, întrucât nu s-au realizat venituri suplimentare, faţă de suma înregistrată în evidenţa contabilă.
Deci, instanţa de fond redă numai concluziile raportului de expertiză, fără a analiza acest mijloc de probă şi a arăta motivele de fapt şi de drept, în temeiul cărora şi-a format convingerea că actele administrative sunt nelegale.
Aşadar, hotărârea instanţei de fond nu este motivată în fapt şi în drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 pct.5 C. proc. civ., pentru a se putea realiza controlul judiciar asupra ei.
Faţă de cele arătate, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, cu respectarea dispoziţiilor legale precitate.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca prima instanţă să examineze cauza, şi în raport cu susţinerile din motivul al doilea de recurs, privind nelegalitatea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 203 din 21 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1652/2004. Contencios. Anularea titlului... | ICCJ. Decizia nr. 1655/2004. Contencios. Refuz întocmire dosar... → |
|---|
