ICCJ. Decizia nr. 1736/2004. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1736/2004
Dosar nr. 2876/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 iulie 2002, reclamantul M.I. a chemat în judecată Comisia de contestaţii pensii a S.R.I., solicitând corectarea şi modificarea deciziei de pensie, în sensul de a se înscrie în aceasta, gradul de colonel şi de a i se recalcula drepturile băneşti de pensie, aferente acestui grad.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că deşi în anul 1987 a promovat examenul pentru gradul de colonel, totuşi, întrucât nu avea funcţia corespunzătoare gradului, nu a fost avansat, în schimb i s-a plătit 75% din solda acestui grad, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. A mai arătat reclamantul că a cerut să fie pensionat, şi, în mod greşit, i s-a acordat gradul de locotenent-colonel, în loc de colonel, fiind astfel păgubit la pensie (prin Decizia de pensie nr. 080562 din 25 aprilie 2002), cu suma aferentă gradului de colonel, că, deşi a atacat această decizie la Comisia de contestaţii pensii, totuşi, corecţia solicitată nu a fost efectuată, menţinându-se prin Decizia nr. 11 din 25 iunie 2002, Decizia de pensie nr. 080562/2002, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 şi cele ale Legii nr. 164/2001, precum şi cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) din Constituţia României.
Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 112 din 12 noiembrie 2002, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, nu sunt aplicabile în cauză, reclamantul fiind rezervist din anul 1990, iar, pe de altă parte, că înaintarea în grad este o chestiune facultativă, nu obligatorie, generată de existenţa sau inexistenţa funcţiilor corespunzătoare gradului pentru aspirantul la avansare. S-a mai reţinut că cererea de chemare în judecată a reclamantului este orientată greşit împotriva unei simple decizii prin care au fost actualizate drepturile de pensie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.I., iar Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 382/R din 23 aprilie 2003, l-a admis şi în rejudecare a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta U.M. 0198 – S.R.I. – Comisia de contestaţii pensii, să modifice Decizia de pensie nr. 11 din 25 iunie 2002, în sensul recalculării pensiei militare de serviciu, corespunzător gradului de colonel. S-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, trebuie coroborate cu cele ale art. 108 din acelaşi act normativ, întrucât din precizările exprese ale acestuia din urmă rezultă cu evidenţă că intimata-pârâtă are obligaţia să recalculeze pensia recurentului-reclamant, corespunzător gradului de colonel.
Împotriva deciziei nr. 382/R din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în anulare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor recursului în anulare s-a susţinut că atâta timp, cât reclamantul a avut la data trecerii în rezervă, gradul de locotenent-colonel, nu i se putea acorda solda corespunzătoare gradului de colonel şi că instanţa de recurs a considerat greşit că art. 65 din Legea nr. 80/1995 se aplică şi acestuia, neţinând cont nici de prevederile art. 15 din Statutul cadrelor militare, privind înaintarea în grad.
Concluzionând, s-a susţinut că întrucât reclamantul nu a fost avansat la gradul de colonel, nici reactualizarea pensiei nu poate fi realizată în funcţie de solda corespunzătoare acestui grad.
Examinându-se Decizia atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul în anulare este nefondat, urmând a fi respins.
Conform prevederilor art. 65 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare „locotenent-coloneii şi căpitan-comandorii în activitate, cărora le-a expirat stagiul minim în grad, dar nu au fost înaintaţi în grad pe timpul cât s-au aflat în activitate, întrucât nu au fost încadraţi pe funcţii prevăzute cu grade corespunzătoare celor la care urmau să fie avansaţi, la trecerea în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. a) – e), vor fi înaintaţi în gradul următor şi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, cu noul grad, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezenta lege".
În cauză, se constată, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, că reclamantul se încadrează în dispoziţiile art. 85, că acesta a absolvit cursul necesar avansării în gradul de colonel, dar nu a fost înaintat în grad, din lipsă de funcţii şi că avansarea în gradul de colonel a avut loc ulterior, în anul 1993, după trecerea sa în rezervă.
Potrivit însă, dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 80/1995, prevederile din prezenta lege referitoare la cadrele militare în rezervă şi retragere, pensionari militari, se aplică şi celor aflaţi în plată la intrarea în vigoare a prezentei legi.
În consecinţă, prin acest ultim text se exprimă raţiunea legiuitorului, în sensul de nu a permite discriminări între cei pensionaţi înainte de intrarea în vigoare a acestei legi şi cei pensionaţi ulterior.
Dispoziţiile art. 15 invocate în recursul în anulare, sunt din vechiul statut al corpului ofiţerilor, iar nu din Legea nr. 80/1995 şi instituiau, într-adevăr, posibilitatea înaintării la gradele superioare, ceea ce nu echivala însă, cu aplicarea aleatorie şi abuzivă a acestei norme, ci tot în raport cu celelalte prevederi ale fostului statut.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 330 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 29/1990, urmează a se respinge recursul în anulare formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 382/R din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2004. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
