ICCJ. Decizia nr. 1744/2004. Contencios.. Revizuire
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1744/2004
Dosar nr. 2609/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra contestaţiei în anulare şi a cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1285 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei SC C.P. SRL Ploieşti, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 300 din 17 februarie 2000 a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care s-au menţinut în sarcina agentului economic, taxe vamale şi alte drepturi (T.V.A. şi majorări de întârziere aferente), în sumă totală de 3.505.066.977 lei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2146 din 3 iunie 2003, a respins recursul declarat de SC C.P. SRL Ploieşti împotriva sentinţei mai sus arătate, ca nefondat, iar recursul expertului T.A. declarat împotriva încheierii de şedinţă din 28 mai 2001, a aceleiaşi instanţe, l-a anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, societatea comercială a formulat, iniţial cerere de revizuire, în temeiul art. 322 C. proc. civ., iar, ulterior, a modificat cererea în contestaţie în anulare, în baza art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, se susţine că instanţa a omis să cerceteze „unele din motivele de recurs, de modificare sau casare" şi că nu a analizat: natura activităţii contestatoarei (de producţie, în opinia acesteia); raportul de expertiză şi nici „raporturile de prevalenţă dintre diferitele temeiuri de drept (Legea nr. 57, OG nr. 3, OG nr. 12), ale regimului acordat de lucrătorii vamali, operaţiunilor de import efectuate de recurenta-reclamantă, neglijându-se şi aspectele de legalitate şi de aplicare succesivă a unor reglementări invocate de aceasta".
Împotriva aceleiaşi decizii a formulat cerere de revizuire şi expertul tehnic judiciar T.A. care a susţinut că în mod greşit i s-a anulat recursul, ca netimbrat, neexistând în sarcina sa, această obligaţie.
Contestaţia în anulare formulată de SC C.P. SRL Ploieşti este nefondată, iar cererea de revizuire a expertului T.A. este tardivă, astfel cum rezultă din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art.318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, iar nu de reformare.
În cauză, se constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ.
Astfel, pe de o parte, contestatoarea nu indică concret motivul de modificare sau casare a cărui cercetare s-a omis a se efectua de instanţa de recurs, dar arată că, în opinia sa, nu s-au analizat o serie de „aspecte" ale pricinii, reiterând de fapt toate nemulţumirile ce au făcut obiectul recursului şi invocând pretinse greşeli de judecată.
Pe de altă parte, examinându-se Decizia atacată în raport cu pretinsele „aspecte", omise a fi cercetate, se constată că toate acestea au fost analizate în considerentele deciziei atacate.
Cu privire la cererea de revizuire formulată de T.A., se constată că aceasta este tardivă, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 324 alin. (1) pct. 1, precum şi cu data pronunţării deciziei atacate şi a formulării cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC C.P. SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Respinge ca tardivă, cererea de revizuire formulată de T.A. împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1738/2004. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1746/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
---|