ICCJ. Decizia nr. 1765/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1765/2004
Dosar nr. 3688/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M.F. SRL Zlatna, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj şi Biroul Vamal Alba Iulia, a solicitat anularea deciziei nr. 414 din 30 martie 2001, emisă de primul pârât şi a actelor constatatoare nr. 200 - 206 din 31 ianuarie 2001, emise de ultimul pârât.
Se susţine că sunt nelegale şi netemeinice, deoarece ea a importat mijloacele de transport în litigiu, în regim de scutire vamală, bunurile fiind înregistrate şi evidenţiate în contabilitatea societăţii, ca atare, astfel că nu datorează taxele vamale, T.V.A. - ul şi majorările de întârziere, în sumă totală de 1.642.134.709 lei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 164 din 22 iunie 2001, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3632 din 26 noiembrie 2002, a admis recursurile declarate de părţi şi a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru completarea materialului probator şi pentru o evaluare finală în cadrul căreia să se aprecieze, raportat la datele existente, dacă activitatea desfăşurată în cadrul şi în folosul zonei defavorizate are o pondere semnificativă şi, în funcţie de concluzii, dacă se justifică sau nu, regimul fiscal acordat iniţial şi apoi retras.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 234 din 2 iulie 2003, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat de răspundere, societatea, reţinând concluziile raportului de expertiză, în sensul că ponderea activităţii de transport rutier de mărfuri în cadrul zonei defavorizate este de 79,92%.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba au declarat recurs, întemeiat potrivit primei recurente, pe cuprinderea de motive contradictorii (art. 304 pct. 7), nepronunţarea asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10) şi aplicare greşită a legii (art. 304 pct. 9), iar potrivit celor de ai doilea recurenţi, pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că nu sunt îndeplinite cerinţele OUG nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, modificată şi completată prin OUG nr. 75/2000, că soluţia se bazează pe o expertiză la care s-au făcut obiecţiuni şi care demonstrează legalitatea actelor încheiate de organul de control.
Recursurile sunt nefondate.
Prin procesul-verbal nr. 152 din 16 ianuarie 2001, organul vamal a constatat că reclamanta în perioada ianuarie – decembrie 2000, a importat în regim de scutire de drepturi vamale în baza prevederilor OUG nr. 24/1998 şi a certificatului de investitor în zonă defavorizată nr. 20/2000, două autoturisme, trei autotractoare şi patru semiremorci pe care le-a folosit în altă localitate şi în interese din afara zonei defavorizate, încălcând astfel prevederile art. 5 din OUG nr. 24/1998 şi datorând bugetului suma de 1.642.134.709 lei.
Contestaţia formulată de societate a fost respinsă prin Decizia nr. 414/2001 a Ministerului Finanţelor, iar instanţa a anulat actele contestate, reţinând ca îndeplinite condiţiile legale.
În conformitate cu art. 6 pct. 1 din OUG nr. 24/19998, republicată, „societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum şi întreprinzătorii particulari sau asociaţiile familiale autorizate conform Decretului - lege nr. 54/1990, privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative, care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create de următoarele facilităţi:
a) scutirea de la plata taxelor vamale şi a T.V.A. – ului, pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile care se importă în vederea efectuării de investiţii în zonă.
Investiţia nou creată este definită de art. 1 lit. e) din HG nr. 525/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OG nr. 24/1998, ca fiind investiţia care se efectuează şi se înregistrează în evidenţele financiar-contabile ale agentului economic după declararea zonei defavorizate.
În cauză, reclamanta are certificat de investitor în zonă defavorizată emis de Agenţia de Dezvoltare Regională Alba Iulia, iar importul celor 8 autovehicule în regim de scutire taxe vamale se justifică prin aceea că l-a înregistrat în evidenţa contabilă, aceste mijloace nu le-a înstrăinat, le foloseşte fiind închiriate în baza unui contract de prestări servicii către SC M.D.F. SA Sebeş, are personal din zona defavorizată, o parte din ei şomeri şi beneficiază de facilităţile prevăzute în HG nr. 813/1999, privind zona minieră Apuseni – zonă defavorizată.
Conform obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv, reclamanta a realizat prestări servicii de transport rutier de mărfuri, ponderea activităţilor de transport rutier de mărfuri în cadrul zonei fiind de 79,92%, raportat la veniturile realizate din executarea contractului de prestări servicii şi de 79,30%, raportat la veniturile totale realizate din activitatea de transport rutier în perioada supusă controlului.
În consecinţă, criticile din recurs vizând reţinerea de motive contradictorii, nepronunţarea pe probele administrate şi aplicarea greşită a legii, nu pot fi reţinute ca întemeiate, astfel că soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj şi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, împotriva sentinţei civile nr. 234 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1763/2004. Contencios. Anularea vizei de... | ICCJ. Decizia nr. 1770/2004. Contencios. Refuz primire în... → |
|---|
