ICCJ. Decizia nr. 1837/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1837/2004
Dosar nr. 93/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 august 2001, C.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 110 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimaţii E.N. – primarul comunei Miloşeşti, Ialomiţa, Comisia Locală Miloşeşti de aplicare a Legii nr. 18/1991, Ş.C. şi Z.V., arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi a acordat mai mult decât a cerut recurentul, Decizia pronunţată fiind potrivnică deciziei civile nr. 133/1997 şi nr. 35/1999.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 265 din 6 decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată, cererea de revizuire motivată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, pentru capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.A.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3033 din 7 octombrie 2003, a respins ca nefondat, recursul.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestaţie în anulare C.A., susţinând în esenţă că, instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii de ordine publică invocate pe cale de excepţie şi că în mod greşit s-a reţinut că motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., nu mai pot fi examinate, întrucât Decizia criticată este irevocabilă, fără a indica temeiul de drept.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. [lipsa de procedură şi necompetenţa instanţei] şi art. 318 [când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare]. Se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Dar, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării procesului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor, calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă, pe motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Or, în cauză, susţinerile formulate prin contestaţie în anulare au fost invocate şi examinate, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de recurs şi respinse ca neîntemeiate.
Faţă de considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., încât contestaţia în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.A. împotriva deciziei nr. 3033 din 7 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2004. Contencios. Reacordare licenţă de... | ICCJ. Decizia nr. 1849/2004. Contencios → |
|---|
