ICCJ. Decizia nr. 1920/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1920/2004
Dosar nr. 3893/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, sub nr. 4917/CA/2003, la data de 16 mai 2003, reclamanta SC M.I. SRL a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 247 din 10 aprilie 2003, emisă de pârâtă şi a cap. III pct. 3 din procesul-verbal de control nr. C 16211 din 7 iunie 2002, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti – Direcţia de Control Fiscal Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că societatea a realizat o operaţiune de export de floarea soarelui şi rapiţă, către firma H.M. din Israel.
În cadrul acestei operaţiuni, la recepţia mărfii în portul de destinaţie, partenerul extern a constatat unele lipsuri cantitative şi a cerut ca din sumele pe care le-a transferat la E. Bank Bucureşti, cu titlu de avans marfă, să se procedeze la blocarea contravalorii mărfii lipsă. Ulterior, părţile contractante au ajuns la o înţelegere, în sensul că partenerul extern a aprobat plata mărfii în sumă de 435.022.107 lei, prin deblocarea operată asupra avansului, această operaţiune de stingere a facturii de marfă fiind confirmată de E. Bank. Autorităţile fiscale nu au reţinut ca valabilă această modalitate de plată şi au aplicat calcularea impozitului retroactiv şi a penalităţilor de întârziere a plăţii impozitului, considerând în continuare că factura nu a fost stinsă şi că gestiunea mărfii nu este bine evidenţiată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 3278 din 15 septembrie 2003, a anulat ca netimbrată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu şi-a timbrat cererea conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, deşi i s-a pus în vedere această obligaţie, prin încheierea de şedinţă din 9 iunie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL Bucureşti, precizând că nu datorează taxa judiciară de timbru, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 13/2001, contestaţiile formulate în baza acestei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa de timbru.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu, evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.
În cauză, prin cererea formulată, SC M.I. SRL a solicitat anularea procesului-verbal nr. C 16211 din 7 iunie 2002 şi exonerarea societăţii de plata sumei 435.022.107 lei, cerere care este supusă taxei judiciare de timbru, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Neîndeplinirea acestei obligaţii legale atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea sancţiunii sau cererii.
Pentru aceste considerente, se reţine că instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, a anulat cererea, reclamantei fiindu-i pusă în vedere obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea de şedinţă din 9 iunie 2003.
În cauză nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, cu privire la scutirea cererii formulate de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 2 din OUG nr. 13/2001.
Sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, contestaţiile formulate în baza OUG nr. 13/2001, care reprezintă căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anularea după caz a impozitelor, taxelor, datoriei vamale ş.a., stabilite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Având în vedere cele expuse, se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3278 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1918/2004. Contencios. Anulare viza de iesire... | ICCJ. Decizia nr. 1921/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
