ICCJ. Decizia nr. 2050/2004. Contencios. Anulare Ordin M.S.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2050/2004
Dosar nr. 3017/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 aprilie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea Ordinului nr. 571 din 31 iulie 2002, prin care pârâtul a dispus desfiinţarea Spitalului Clinic Târgu Mureş şi revenirea la vechea organizare a acestei unităţi sanitare, cu personalitate juridică proprie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul sus-menţionat, Spitalul Clinic Târgu Mureş a fost desfiinţat şi s-a dispus reorganizarea lui, ca secţii ale Spitalului Clinic Judeţean Mureş, această unitate sanitară preluând personalul medico-sanitar, precum şi bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea şi folosinţa spitalului municipal.
Reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului, prin încălcarea procedurii prevăzute de OG nr. 70 din 29 august 2002, precum şi prin efectele ce se vor produce în urma executării actului administrativ, crearea unui spital uriaş fiind total neproductivă şi dăunătoare societăţii, în general şi actului medical, în special.
Prin sentinţa nr. 137 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la emiterea ordinului contestat au fost respectate dispoziţiile legale cuprinse în OG nr. 70/2002, iar reclamantul nu are vocaţia de a se pronunţa asupra oportunităţii şi utilităţii unificării celor două unităţi sanitare, organizarea şi structurarea unităţilor spitaliceşti pe întreg teritoriul ţării fiind atributul Ministerului Sănătăţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, reclamantul a învederat că la emiterea ordinului nu s-a folosit procedura prevăzută la art. 2 alin. (1) şi (2), art. 9 pct. D şi art. 9 din OG nr. 70/2002, privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local.
De asemenea, reclamantul a mai relevat netemeinicia soluţiei, întrucât măsura dispusă de pârât, de unificare a celor două unităţi sanitare, este vădit dăunătoare exercitării unui act medical de calitate, organizat şi condus în mod eficient.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în justiţie, în baza prevederilor Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, lipsind cerinţa ca actul administrativ atacat să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului.
Reclamantul, medic primar chirurgie generală şi chirurgie toracică, nu a făcut dovada existenţei vătămării nici a unui drept subiectiv recunoscut de lege şi nici a unui interes ocrotit de lege (legitim), prin unificarea celor două unităţi sanitare, având asigurată desfăşurarea aceleiaşi activităţi la noul loc de muncă, Spitalul Clinic Judeţean Mureş, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
În condiţiile în care acţiunea a fost exercitată de reclamant, în nume personal, şi nu de unitatea sanitară vizată prin actul administrativ atacat, Spitalul Clinic Târgu Mureş, s-a reţinut în mod întemeiat de către instanţa de fond, lipsa condiţiei existenţei vătămării, reclamantul neavând de apărat nici drepturi, nici interese legitime, care să fi fost încălcate prin ordinul Ministerului Sănătăţii şi care să justifice promovarea acţiunii în contencios administrativ.
În raport cu cele expuse mai sus, în lipsa uneia dintre cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea, fără a mai analiza critica privind încălcarea procedurii legale de emitere a ordinului, va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2004. Contencios. împotriva hotărârii... | ICCJ. Decizia nr. 2066/2004. Contencios → |
|---|
