ICCJ. Decizia nr. 2012/2004. Contencios. Anulare ordin Prefect. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2012/2004
Dosar nr. 3346/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 77/F-C/2001 a Curţii de Apel Piteşti, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.D. împotriva Prefectului judeţului Argeş, s-a anulat Ordinul nr. 524 din 2 octombrie 2000 şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 15.386.406 lei, cu titlu de daune materiale şi 20.000.000 lei daune morale.
S-a respins cererea de obligare a pârâtului, să emită ordin de numire a reclamantului în funcţia de director al Direcţiei de Programe şi Strategii Guvernamentale şi Teritoriale, Coordonarea Serviciilor Publice Descentralizare, Integrare Europeană, Fond Funciar.
Prin Decizia nr. 3897/2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantul B.D. şi Prefectul judeţului Argeş, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, cu privire la stabilirea drepturilor salariale cuvenite şi a daunelor morale.
Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 146, pronunţată la 18 iunie 2003, în fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, numai pe aspectul consecinţelor patrimoniale ale anulării ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului, a admis în parte acţiunea şi a obligat Prefectura judeţului Argeş, la plata sumei de 2.666.418 lei, cu titlu de salariu brut şi la plata sumei de 2.016.500 lei. A luat act de renunţare la acţiune faţă de Prefectul judeţului Argeş.
Pentru a hotărî astfel, avându-se în vedere şi îndrumările din Decizia de casare, instanţa a reţinut potrivit expertizei efectuată în cauză că drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 26 octombrie 2000 - 30 noiembrie 2000, sunt de 2.666.418 lei, că nu mai există nici un drept de concediu neplătit, întrucât suma cuvenită pentru 2 zile, a fost inclusă în salariu brut.
În legătură cu prima de concediu, instanţa a respins această pretenţie, considerând că este contrară sentinţei nr. 165/2002, a Curţii de Apel Piteşti.
Cu privire la daunele morale, s-a considerat că nu a fost adusă nici o atingere imaginii reclamantului, actul de eliberare din funcţie al reclamantului fiind legal.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.D., invocând nelegalitatea.
In expunerea motivelor de recurs s-au formulat critici în legătură cu modul de soluţionare al cererilor referitoare la dreptul salarial cuvenit la daunele morale, prima de vacanţă şi cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate.
În recursul formulat de Prefectul judeţului Argeş, s-a invocat nelegalitatea sentinţei, sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că de vreme ce s-a reţinut că actul atacat privind eliberarea din funcţie a intimatului, nu a fost reţinut, ca ilegal, greşit s-a reţinut culpa procesuală în aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
În ce privesc drepturile băneşti cuvenite recurentului-reclamant, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate că instanţa a dispus efectuarea unei expertize şi potrivit calculului necontestat de părţi, s-a reţinut că drepturile salariale ce-i revin acestuia, reprezintă suma de 2.666.418 lei, în care este inclus şi dreptul la concediu neplătit pentru 2 zile, restul de 20 de zile de concediu fiind efectuat.
Şi cu privire la daunele morale, instanţa a motivat corect că, de vreme ce actul de eliberare din funcţie a fost legal, nu se pune în discuţie existenţa unui prejudiciu moral.
Ultima critică referitoare la obligarea cheltuielilor de judecată în integralitate, de asemenea, este nefondată; faţă de împrejurarea că acţiunea a fost admisă în parte, în mod corect instanţa a redus cuantumul acestora, argument care înlătură şi critica din recursul pârâtei Prefectura judeţului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Prefectura judeţului Argeş şi de B.D. împotriva sentinţei civile nr. 146 F/C din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2004. Contencios. Nulitate certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2013/2004. Contencios. Anulare parţială a... → |
|---|
