ICCJ. Decizia nr. 2122/2004. Contencios. La declinare de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2122/2004
Dosar nr. 3170/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinki, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu Procurorul general T.J., să se constate că pârâţii au încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, întrucât nu au executat sentinţa civilă nr. 892 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă, în termenul de 30 de zile, de la rămânerea ei definitivă şi în consecinţă, să se dispună:
- amendarea Domnului Procuror general T.J., cu suma prevăzută de art. 16 alin. (2), raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990;
- obligarea pârâţilor, la plata daunelor pentru întârziere, în cuantum de 1.000.000 lei/zi, începând cu 20 mai 2003 şi până la executarea hotărârii judecătoreşti, precum şi la cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1108 din 23 iulie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, cu motivarea că aceasta este instanţa de executare, întrucât a pronunţat sentinţa civilă nr. 892/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, criticând soluţia de declinare a competenţei, în raport cu calitatea pârâtului, Ministerul Public, de instituţie centrală, care este de natură să atragă competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a curţii de apel.
Totodată, s-a mai susţinut că la termenul din 23 iulie 2003, judecarea cauzei s-a desfăşurat în condiţii care au făcut imposibilă prezenţa reprezentantului reclamantei, ca urmare a trecerii dosarului cauzei, de la completul de amiază, conform programării, la completul de dimineaţă.
Recursul este întemeiat.
Cum în cauză obiectul acţiunii vizează obligarea, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, la daune de întârziere pentru neexecutarea unei sentinţe definitive, a autorităţii centrale (Ministerul Public), competenţa materială de soluţionare revine curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere norma prevăzută de art. 18 din Legea nr. 29/1990.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, spre competentă soluţionare.
Cu ocazia judecării cauzei, instanţa de trimitere urmează să aibă în vedere dispoziţiile legale prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinki împotriva sentinţei civile nr. 1108 din 23 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea judecării cauzei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2004. Contencios. Refuz disjungere... | ICCJ. Decizia nr. 2126/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
