ICCJ. Decizia nr. 2013/2004. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2013/2004
Dosar nr. 3351/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 februarie 2001, reclamanta SC H. SA, sucursala H. Argeş, a solicitat anularea parţială a certificatului de proprietate M 08 nr. 0157, emis la data de 25 august 1993 de către Ministerul Turismului, pentru SC P. SA Curtea de Argeş.
În motivarea cererii, s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a fost emis pentru suprafaţa de 104.349 mp teren, care include suprafaţa de 21.682 mp la obiectivul C. şi 8.800 mp la obiectivul cabana V.P., suprafeţe ce aparţin reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 98 F/C din 20 iunie 2001, Curtea de Apel Piteşti a admis în parte acţiunea, a anulat în parte certificatul de proprietate asupra terenurilor seria M 08 nr. 0157 din 25 august 1993, emis de Ministerul Turismului, pentru suprafaţa de 21.622 mp aferentă cabanei C. şi 3.612 mp aferentă cabanei V.P.
Prin Decizia nr. 2441 din 25 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de Ministerul Turismului, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală şi a admis recursul declarat de SC P. SA împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a casat-o şi a trimis-o, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
În urma trimiterii spre rejudecare, SC P. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, pentru motivul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de SC H. SA, sucursala H. Argeş, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC P. SA şi excepţia tardivităţii acţiunii.
Curtea de Apel Piteşti constatând că reclamanta nu are calitate procesuală activă şi că în procesele care se referă la dreptul de proprietate asupra terenurilor, despre care se susţine că face parte din domeniul public al statului reprezentant, este Ministerul Finanţelor Publice, prin sentinţa civilă nr. 161 F/C din 2 iulie 2003, a respins acţiunea formulată de SC H. SA, sucursala H. Argeş.
Împotriva hotărârii a declarat recurs SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeş, pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, că reclamanta era titularul dreptului de administrare şi are calitate procesuală activă.
Recurenta a susţinut că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, i-a fost vătămat dreptul de administrare, obţinut în baza Legii nr. 213/1998, prin HG nr. 627/2000 Anexa nr. 8.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu critica formulată, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este întemeiat şi urmează să fie admis.
În cauză, este de necontestat şi dovedit că terenul în litigiu se află în proprietatea statului.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0157 din 25 august 1993, terenul a ieşit din administrarea reclamantei şi a intrat în proprietatea SC P. SA
Potrivit art. 12 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, „ în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei, cine se titularul dreptului de proprietate, potrivit Codului de procedură civilă".
Cum dreptul de administrare este un atribut al dreptului de proprietate, care conferă titularului posibilitatea de a exercita, atât posesia, cât şi folosinţa dreptului, elemente prin intermediul cărora se realizează administrarea bunului, rezultă că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ, prin al cărui conţinut, beneficiarul este vătămat în exercitarea dreptului său de administrare.
Instanţa nefiind învestită cu o acţiune în revendicare, nu este necesar a fi luată în discuţie, calitatea de proprietar a părţilor, ci împrejurarea că reclamanta este stânjenită în exercitarea dreptului său de administrare.
Or, pentru apărarea dreptului de administrare, se cere ca orice drept real conferă titularului puterea de a-şi exercita în mod direct prerogativele, fără concursul altei persoane, este corectă promovarea acţiunii, prin care se protejează un astfel de drept, de către titularul lui, şi nu de către Stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Întrucât în cauză s-a dat o interpretare eronată a art. 12 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, urmează ca pentru considerentele expuse mai sus, recursul să fie admis, în sensul trimiterii cauzei, la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 161 F/C din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2004. Contencios. Anulare ordin Prefect.... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
