ICCJ. Decizia nr. 2595/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2595/2004
Dosar nr. 2981/2003
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună modificarea hotărârii nr. 610/2002, emisă de pârâtă, în sensul recunoaşterii perioadei 17 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955, de efectuare a stagiului militar, ca încadrându-se în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada stagiului militar efectuat între 18 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955, a fost folosit la U.M. 03655 Vatra Dornei, ca normator, aflându-se astfel în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 161/2003, a admis acţiunea şi a dispus modificarea hotărârii nr. 610/2002, emisă de pârâtă, constatând că reclamantul pe perioada 18 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955, s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, obligând-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute în această lege, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că „reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară din Vatra Dornei, unde a executat diverse lucrări de construcţii, îndeplinind funcţia de normator, funcţie nespecifică unităţilor militare".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că intimatul-reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, deoarece acesta nu a făcut dovada că a efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă, aşa cum prevede art. 1 din această lege, ci într-o unitate militară.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961".
Aceeaşi lege prevede în art. 6 alin. (2), că stabilirea drepturilor se face la cerere, „pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti".
Din interpretarea textelor de lege mai sus invocate rezultă că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, trebuie îndeplinită condiţia efectuării stagiului militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi că dovada îndeplinirii acestei condiţii se face cu livretul militar sau adeverinţe eliberate de Centrele militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti.
În cauza de faţă, din livretul militar depus în copie la dosar rezultă, însă, că intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în perioada 18 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955, într-o unitate militară din Vatra Dornei, fără însă a se produce dovezi că această unitate a fost asimilată cu un detaşament de muncă, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Sub acest aspect, instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice şi să solicite eventual, pe cale de adresă, relaţii de la Centrul militar judeţean sau de la U.M. 02405 Piteşti, cu privire la unitatea militară unde intimatul şi-a satisfăcut stagiul militar, pentru a verifica susţinerea acestuia cu privire la împrejurarea că U.M. Vatra Dornei făcea parte din detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa casată şi cauza trimisă, spre rejudecare, în sensul celor mai sus reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 161 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2672/2004. Contencios. Refuz plată daune.... → |
|---|
