ICCJ. Decizia nr. 2674/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2674/2004
Dosar nr. 4333/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 358/2003, Curtea de Apel Timişoara a admis ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamantul C.C. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legii speciale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concret, recurenta a precizat faptul că pârâtul-intimat s-a născut în Timişoara, iar părinţii săi au fost strămutaţi din Oradea.
Dat fiind faptul că, la data strămutării părinţilor intimatului, acesta nici nu era conceput, acesta nu poate avea calitate de strămutat şi deci, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
În opinia recurentei, bazată pe îndrumările date de C.N.P Bucureşti, intimatul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în situaţia în care s-ar fi născut într-un interval de 300 zile de la data refugiului părinţilor săi.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticii invocate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că intimatul s-a născut la data de 22 februarie 1943, dintr-o familie de refugiaţi din Ardealul de Nord, în Banat, în cursul anului 1940.
Instanţa de fond, a dat o corectă interpretare dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, aşa după cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, în sensul că de prevederile acesteia, beneficiază şi copiii născuţi în perioada strămutării. Cum intimatul a locuit cu părinţii săi în intervalul de timp cuprins între data naşterii şi data prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, a dobândit aceeaşi calitate de persoană strămutată, ca şi părinţii săi.
Opinia recurentei, potrivit căreia numai copii concepuţi anterior strămutării şi născuţi la intervalul de maxim 300 zile de la începutul strămutării, nu poate fi acceptată, deoarece nu este în concordanţă cu scopul legii şi deoarece adaugă la lege.
Aşa după cum copiii născuţi la începutul perioadei de strămutare, în considerarea faptului că au locuit cu părinţii lor, beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru acelaşi raţionament, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi, şi copiii persoanelor strămutate, născuţi n intervalul prevăzut ca perioadă de exercitare a persecuţiei.
Acesta este sensul legii în materie şi el nu poate fi modificat prin eventuale recomandări sau precizări ale organului de execuţie.
Totodată, este de observat faptul că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, aşa după cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, nu face distincţie, după cum este vorba de părinţii sau copii, cu atât mai puţin cu privire a data concepţiei copiilor, aşa încât, acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate adăuga.
Pentru toate aceste considerente, se va reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 358 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2673/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2675/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
