ICCJ. Decizia nr. 2676/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DECASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2676/2004
Dosar nr. 4335/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.C., în contradictoriu cu Casa de Pensii Arad, a solicitat anularea hotărârii nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea ei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la 19 martie 1944, împreună cu familia sa, s-au refugiat din Basarabia, în localitatea Făgăraş - România.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 324 din 30 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită una nouă, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189//2000, modificată, pe perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, reţinând ca dovedită, această perioadă de refugiu.
Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei, în sensul că beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, din 19 martie 1944, până în noiembrie 1989.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice; după cum urmează lit. c), a fost strămutată, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin urmare, legea stabileşte perioada maximă, 6 martie 1945, astfel cererea făcută de recurent, de a i se recunoaşte perioada până în noiembrie 1989, nici nu a fost dovedită şi nici nu îşi găseşte reglementarea legală.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 324 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2675/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2697/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
