ICCJ. Decizia nr. 49/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 49/2004
Dosar nr. 422/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 1999, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC E.C. SRL, cu sediul în Sibiu, a chemat în judecată Direcţia Generală Vamală Bucureşti, solicitând anularea actelor constatatoare nr. 97/103 din 8 din 11 iunie 1999, precum şi a deciziei nr. 2663 din 28 noiembrie 1999 şi exonerarea de obligaţiile fiscale stabilite.
În motivarea acţiunii s-a precizat că încadrarea mărfurilor importate s-a făcut corect la poziţia tarifară corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale copiatoarelor importate, aşa cum a rezultat din fişele tehnice ale aparatelor.
Prin sentinţa civilă nr. 217 pronunţată la 20 septembrie 2000, instanţa a respins acţiunea, ca nefondată, iar împotriva acesteia a declarat recurs, reclamanta, susţinând că responsabilitatea încadrării tarifare eronate revine în exclusivitate autorităţii vamale.
Prin Decizia civilă nr. 254/2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 880/2001, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, cu îndemnarea de a se efectua o expertiză tehnică de specialitate care în funcţie de caracteristicile tehnice ale aparatelor de fotocopiere, să stabilească poziţia tarifară în care se încadrează acestea.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 193/2000 pronunţată la 27 noiembrie 2002, a respins acţiunea, reţinând că la data efectuării importurilor, reclamanta a încadrat produsul importat la poziţia 900 9 1100, la care taxa vamală pentru anul 1998, a fost de 8%, iar pentru anul 1999, de 5%, încadrare ce a fost apreciată ca eronată, de organele de control care au stabilit că la poziţia respectivă, reclamantei îi cădea în sarcină, o taxă vamală de 18%.
Deşi concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză au susţinut apărările reclamantei, instanţa nu a dat eficienţă juridică acestei probe, întrucât s-a fundamentat pe o interpretare incorectă a regulilor de încadrare în poziţii şi coduri tarifare şi pe o forţare a limitelor Legii nr. 98/1996.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL, invocând nelegalitatea acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că expertiza tehnică dispusă în cauză a clarificat această problemă şi a certificat faptul că încadrarea corectă a importurilor este la poziţia tarifară 90.09.21., că nu s-a ţinut cont de regula nr. 3, care precizează că atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziţii, poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu domeniul de aplicare mai general.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală şi temeinică.
Faţă de caracterul îndrumător al deciziei de casare pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, este de necontestat că proba cu expertiza tehnică dispusă în cauză, avea pertinenţă, numai că expertul a interpretat incorect dispoziţiile Legii nr. 98/1996, motiv pentru care instanţa de fond nu a dat eficienţă juridică acesteia.
Analizând Tariful vamal de import al României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că poziţia tarifară nr. 90.09. este împărţită în subpoziţii tarifare de nivel 1 şi 2 şi că expertul tehnic a încadrat greşit importul din litigiu, la poziţia tarifară 1 (alte aparate de fotocopiere) subpoziţia 2; în realitate aparatele în discuţie sunt electrostatice şi ele sunt încadrate la subpoziţia de nivel 1.
În atare împrejurare, în mod justificat, instanţa de fond a reţinut că actele de control şi Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia, sunt legale, în concordanţă cu Legea nr. 98/1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.C. SRL, cu sediul în Sibiu, împotriva sentinţei civile nr. 193 din 27 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4728/2004. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 50/2004. Contencios. Anulare Hotărâre. Recurs → |
|---|
