ICCJ. Decizia nr. 5337/2004. Contencios. Anulare decizie emisă de D.C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 5337/2004
Dosar nr. 1968/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 605/2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi Sălaj, a respins recursul declarat de către Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinţei nr. 25/2003 a Colegiului jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia jurisdicţională a reţinut că prin Decizia nr. 9 din 14 mai 2003, directorul Direcţiei de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a judeţului Sălaj, în mod corect a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a Casei Judeţene de Pensii, a sumelor reprezentând plata legală a unor indemnizaţii de asigurări sociale, precum şi verificarea tuturor dosarelor existente în plată, sub aspectul aceloraşi acordări a indemnizaţiilor de asigurări sociale, cu obligaţia raportării rezultatului verificărilor.
Corectitudinea deciziei menţionate a fost apreciată prin prisma abilităţii Curţii de Conturi, de a efectua controale, inclusiv Caselor de Pensii, precum şi prin prisma faptului că acest organism trebuie să verifice aspectele financiar-contabile, iar nu să interpreteze legea. Cum din acest punct de vedere, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 nu au fost respectate şi nici nu trebuie făcută vreo asemănare între prevederile acestei legi şi cele ale Legii nr. 136/1995, în opinia aceleiaşi instanţe, legalitatea deciziei Curţii de Conturi, este evidentă pentru încă un motiv.
Împotriva deciziei secţiei jurisdicţionale, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru următoarele motive:
Riscul referitor la maternitate are date de producere diferite, în funcţie de care plata îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului până la 2 ani (3 ani ), se face în mod diferit, raportat la acele date.
Aceeaşi recurentă a mai arătat că nu poate exista o similitudine între noţiunea de contract de asigurare, aşa după cum aceasta a fost reglementată de Legea nr. 19/2000 şi aceeaşi noţiune, reglementată de Legea specială nr. 136/1995.
Examinând recursul reclamantei-recurente, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat.
Obiectul litigiului dedus judecăţii, l-a constituit Decizia emisă de către directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi din judeţul Sălaj.
Prin această decizie, s-au reţinut două categorii de situaţii juridice, considerate, ca fiind greşit soluţionate de către Casa Judeţeană de Pensii Sălaj.
Una dintre acestea vizează plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în beneficiul persoanelor asigurate în baza contractelor de asigurări sociale, încheiate în cursul şi până în luna decembrie 2002.
Decizia directorului Direcţiei de Control Financiar Ulterior a reţinut, ca fiind achitată în mod greşit, indemnizaţia menţionată, unui număr mare de persoane, deoarece nu au avut îndeplinit stagiul de cotizare de 6 luni, anterior datei producerii riscului, dată care este aceea a naşterii copilului, conform art. 98 din Legea nr. 19/2000.
Atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională, au considerat ca fiind corectă, Decizia contestată, deoarece termenul până la care trebuie îndeplinit stagiul de cotizare de cel puţin 6 luni, necesar obţinerii indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului, trebuie să fie îndeplinit până la naşterea copilului. Aceasta, deoarece termenul folosit de către art. 98 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, de „producere a riscului", atunci când stabileşte stagiul de cotizare care trebuie să fie anterior lui, trebuie înţeles ca fiind sinonim cu data naşterii copilului.
Recurenta a criticat acest mod de interpretare al legii, iar instanţa de recurs va constata că această critică este fondată, deoarece data producerii riscului până la care trebuie îndeplinit stagiul de cotizare, nu este data naşterii, ci data la care s-a solicitat concediul şi respectiv, indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2 ani (3 ani, pentru cel cu handicap).
Că acesta este sensul Legii nr. 19/2000, rezultă din chiar prevederile art. 7 ale aceleiaşi legi care, enumerând riscurile ce permit plata indemnizaţiilor de asigurări sociale, enumeră şi „maternitatea", iar nu „naşterea".
Pe de altă parte, legea face distincţie între „indemnizaţie pentru maternitate" şi indemnizaţie pentru „creşterea copilului", distincţie necesară, deoarece prima se acordă încă de la concepţie, deoarece riscul produs este maternitatea, pe când, în cazul celei de-a doua îndemnizaţii, ea se acordă oricând, între data naşterii şi data împlinirii vârstei de 2 ani a copilului, riscul produs fiind ,deci, data solicitării concediului.
Pe de altă parte, trebuie observat în sprijinul aceleiaşi opinii, faptul că dacă până în anul 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 23/2003, de modificare a art. 98 din Legea nr. 19/2000, nu a fost precizat momentul „producerii riscului", înseamnă că nici practicienii dreptului nu puteau adăuga ori distinge, acolo unde legea nu a făcut-o.
Concluzionând, se va reţine şi argumentul potrivit căruia, de vreme ce în perioada supusă controlului (2002), nu se făcea nici o precizare expresă şi nici tacită a noţiunii de „dată a producerii riscului", iar această noţiune a fost prevăzută şi precizată doar prin OUG nr. 23/2003, rezultă că pentru acea perioadă, legea a lăsat ca punctul de reper al împlinirii stagiului de cotizare necesar acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, să fie în folosul mamei, respectiv data solicitării concediului.
O a doua situaţie juridică considerată prin actul de control, ca fiind greşit soluţionată de către Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, se referă la greşita acordare a aceleiaşi îndemnizaţii de asigurare persoanelor care nu îndeplineau stagiul de cotizare de minimum 6 luni anterioare producerii riscului (data naşterii în opinia deciziei directorului şi a instanţelor de fond), pentru persoanele care au încheiat contracte de asigurare pentru completarea venitului asigurat.
Organul de control a considerat, pe lângă aspectul legat de modul de interpretare al momentului producerii riscului, că aceste contracte de completare a sumei asigurate, sunt independente de asigurarea obligatorie şi deci, nefiind achitate sumele asigurate până la data legală, nu se puteau acorda indemnizaţiile de concediu.
Critica reclamantei-recurente este fondată, şi în privinţa acestei situaţii juridice, deoarece, conform art. 5 şi 7 din Legea nr. 19/2000, contractele încheiate pentru completarea sumei asigurate, se referă la sumele asigurate la locul de muncă, nefiind admisibilă depăşirea plafonului prevăzut de lege. Ori, dacă ar fi contracte independente, suma asigurată la Casa Judeţeană de Pensii ar putea fi încheiată independent de salariul brut de la locul de muncă.
Cum ele sunt contracte „în completare", rezultă că în speţă, suma asigurată a fost achitată în toate cazurile şi, până în momentul producerii riscului, aşa după cum el trebuie înţeles, cu referire la perioada controlată, conform celor menţionate în considerentele hotărârii de faţă.
În consecinţă, fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite, în sensul casării deciziei secţiei jurisdicţionale, cu consecinţa desfiinţării deciziei Direcţiei de Control Financiar Ulterior, conform art. 312, coroborat cu art. 296 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva deciziei nr. 605 din 17 octombrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 25 din 24 iunie 2003 a Colegiului jurisdicţional şi pe fond, admite întâmpinarea Casei Judeţene de Pensii Sălaj, împotriva deciziei nr. 9 din 14 mai 2003 a directorului Direcţiei de Control Financiar de la Camera Jurisdicţională a Curţii de Conturi, pe care o anulează, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5329/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5519/2004. Contencios → |
|---|
