ICCJ. Decizia nr. 6938/2004. Contencios. Anulare decizie M.J. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.6938/2004
Dosar nr. 4868/2003
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul U.G. a solicitat anularea deciziei din 28 martie 2002 a Ministerului Justiţiei – Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi recunoaşterea calităţii sale de luptător, în condiţiile OUG nr. 214/1999.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 709 din 22 mai 2003, a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând în esenţă, că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, acţiunile în contencios administrativ se introduc la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Soluţionând cauza, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea formulată de U.G., ca nefondată, reţinând că reclamantul nu a depus nici un act care să justifice aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul U.G., criticând-o sub următoarele aspecte:
- pricina a fost judecată cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, întrucât citaţia nu a îndeplinit toate cerinţele legale, în sensul că nu avea menţionat obiectul contestaţiei;
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre, fără ca în dosar să fie administrate probe suficiente pentru lămurirea situaţiei de fapt dedusă judecăţii;
- pricina trebuie soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, pe rolul căreia s-a înregistrat contestaţia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
1. Primul motiv de recurs cu privire la încălcarea normelor de procedură este neîntemeiat.
Din dovezile existente în dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a fost citat în condiţiile art. 88 şi urm. C. proc. civ. şi cunoscând termenul fixat pentru soluţionare, avea posibilitatea studierii dosarului la sediul instanţei, pentru a-şi pregăti apărarea.
2. Motivul referitor la soluţionarea pricinii, cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, nu poate fi primit în soluţionarea acestui recurs.
Competenţa teritorială nu este de ordine publică, pentru a fi invocată oricând pe parcursul judecăţii, iar reclamantul U.G. nu a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 709 din 22 mai 2003, prin care Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990 şi având în vedere domiciliul reclamantului, competenţa de soluţionare în mod legal a fost declinată în favoarea acestei ultime instanţe.
Nici ultima critică nu este întemeiată, întrucât din actele depuse la dosar, rezultă că cererea reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 214/1999.
Calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se acordă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri abuzive, aşa cum sunt reglementate de art. 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999.
Din dovezile depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a fost în „preocuparea fostelor organe de securitate", iar în data de 3 decembrie 1971 a fost avertizat pentru „manifestări duşmănoase şi injurii la adresa organelor de partid şi de stat", fără să fi fost reţinut de acestea.
Din analiza hotărârilor penale depuse în copii legalizate la dosar, nu a rezultat că recurentul a suferit condamnări penale, cu caracter politic, iar la instanţa de fond, nu a depus acte noi, din care să rezulte că se încadrează în dispoziţiile prevăzute de ordonanţa sus-menţionată.
Astfel că, instanţa de fond, soluţionând în mod corect cauza, urmează a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.G. împotriva sentinţei civile nr. 206/F-C din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6933/2004. Contencios. Suspendarea... | ICCJ. Decizia nr. 6940/2004. Contencios → |
---|