ICCJ. Decizia nr. 6985/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6985/2004
Dosar nr. 3825/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 februarie 2003, reclamanta SC M.B. SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, solicitând anularea procesului-verbal de control, încheiat de aceasta din urmă la data de 7 noiembrie 2002, precum şi a deciziei nr. 580 din 19 decembrie 2002, prin care Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, i-a respins contestaţia şi a menţinut obligaţia de plată, pentru suma de 218.989.906 lei, reprezentând T.V.A., majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata T.V.A., din momentul plătirii avansului şi respectiv, ratelor de leasing, şi nu din momentul întocmirii facturii finale, act pe baza căruia s-ar fi dovedit transferul de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing.
Prin sentinţa civilă nr. 1195 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează T.V.A., respectiv OUG nr. 17/2000 şi Legea nr. 345/2002, reclamantei îi revenea obligaţia de plată a acestei taxe, la data plăţii avansului şi respectiv, ratelor de leasing.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC M.B. SA, invocând drept temei, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, a invocat greşita interpretare dată de instanţa fondului, dispoziţiilor art. 29 pct. D lit. d) din Legea nr. 345/2002 şi în conformitate cu care se stabileşte fără echivoc, că în cazul contractelor de leasing, T.V.A. se datorează la momentul expirării acestuia, respectiv al transferului de proprietate asupra bunurilor.
Recursul nu este fondat.
Prin procesul-verbal de control nr. 1499 din 7 noiembrie 2002, Garda Financiară Centrală a reţinut că în baza contractului de leasing încheiat între reclamanta SC M.B. SA şi V.T.C., la data de 3 iulie 2001, pentru achiziţionarea unui autoturism V. F şi a unei semiremorci S., s-au efectuat 11 plăţi pe bază de dispoziţie de plată valutară externă, fără a se achita însă, şi T.V.A. aferentă.
Cum contractul s-a derulat pe perioada iulie 2001 – septembrie 2002, dispoziţiile legale privind T.V.A., aplicabile, sunt atât OUG nr. 17/2000, cât şi Legea nr. 345/2002, în vigoare de la 1 iunie 2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. D lit. d) din Legea nr. 345/2002, T.V.A. aferentă operaţiunilor de leasing, se achită corespunzător sumelor şi termenelor de plată prevăzute în contract. Acelaşi text prevede că la expirarea contractului de leasing, dacă bunurile ce au făcut obiectul tranzacţiei, trec în proprietatea beneficiarului, acesta datorează T.V.A., pentru valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate.
Aceeaşi reglementare se regăseşte şi în dispoziţiile OUG nr. 17/2000 – art. 25 pct. D lit. c), aplicabilă la momentul încheierii contractului de leasing.
Este evident că potrivit dispoziţiilor menţionate, momentul la care T.V.A. aferentă operaţiunilor de leasing devine exigibilă, corespunde datei plăţii avansului şi respectiv, ratelor de leasing, astfel cum a fost prevăzut prin contract, şi nicidecum după data expirării acestuia.
Astfel fiind, atât organele de control, cât şi instanţa fondului, printr-o corectă interpretare dată dispoziţiilor legale menţionate, au dispus şi respectiv, menţinut în mod legal şi temeinic, obligaţia de plată a T.V.A. aferentă contractului de leasing, încheiat de reclamantă, cu firma V.T.C., la data de 3 iulie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 1195 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6983/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6989/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
