ICCJ. Decizia nr. 6986/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.R.G.N. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6986/2004
Dosar nr. 2532/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 decembrie 2002, reclamanta SC O. SA Braşov a chemat în judecată A.N.R.G.N., solicitând anularea deciziei nr. 919 din 8 noiembrie 2002, prin care s-a dispus suspendarea pe timp de 30 de zile, a autorizaţiei destinată execuţiei racordurilor de înaltă presiune şi staţiilor de reglare-măsurare-predare a gazelor naturale.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii, că Decizia adoptată de pârâtă, este nelegală şi nefondată, nefiindu-i comunicat raportul de control şi necuprinzând nici motivele de fapt pe care se sprijină.
La data de 10 februarie 2003, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, şi anularea deciziei nr. 4 din 8 ianuarie 2003, prin care s-a dispus retragerea autorizaţiei, pe motivul nedepunerii documentaţiei tehnice de execuţie, cu noul amplasament al racordului de înaltă presiune, necesar pentru alimentarea cu gaze naturale a satului Crizbav.
Reclamanta a învederat că şi acest act administrativ este neîntemeiat, fiind emis în baza deciziei nr. 919 din 8 noiembrie 2002, al cărei conţinut nu este explicit şi care se sprijină pe un înscris necomunicat şi despre care nu se precizează ce conţine.
Cele două cauze au fost conexate prin încheierea din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Această instanţă a dispus prin sentinţa civilă nr. 438 din 1 aprilie 2003, respingerea cererilor conexe, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada contrară situaţiei de fapt reţinute în raportul de control nr. 132 din 7 noiembrie 2002, în nota de constatare din 25 octombrie 2002 şi în procesul-verbal de contravenţie nr. 57 din 17 octombrie 2002.
Astfel, în urma verificării activităţii reclamantei, s-a constatat că aceasta nu a respectat întocmai amplasamentul racordului de înaltă presiune prevăzut în proiectul avizat şi nu a deţinut, pe întreaga durată de execuţie a lucrărilor, autorizaţia de executare a racordurilor de înaltă presiune şi a staţiilor de reglare-măsurare-predare, motiv pentru care, în perioada 11 martie 1990 - 21 decembrie 2001 a fost exclusă de pe lista societăţilor cu drept de execuţie, fiind reautorizată abia la 21 decembrie 2001.
De asemenea, s-a constatat că nu au fost obţinute avizele de la deţinătorii de reţele edilitare, iar autorizaţia de construire nr. 28 din 25 aprilie 2000 era deja expirată, încălcându-se prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 463/2001.
Referitor la Decizia nr. 4/2003, instanţa a reţinut că a fost emisă pentru neremedierea situaţiei avute în vedere prin înscrisul anterior, din 8 noiembrie 2002, în sensul nedepunerii la sediul A.N.R.G.N., a documentaţiei tehnice de execuţie, cu noul amplasament al racordului de înaltă presiune, pentru alimentarea cu gaze naturale a satului Crizbav, avizată de S.N.T.G.N. T. SA.
Reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 2 al deciziei nr. 919/2002, acordul iniţial al S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, nr. 12914 din 21 noiembrie 2002, fiind revocat de instituţia emitentă, prin adresa nr. 13233 din 27 noiembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC O. SA Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa de fond a ignorat dovezile administrate în apărare, de natură să dovedească temeinicia susţinerilor societăţii.
În acest sens, s-a învederat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la lipsa obligativităţii obţinerii avizului S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, ca urmare a modificării traseului conductei de gaze naturale, faţă de axul drumului. Astfel, parametrii conductei fiind menţinuţi, iar schimbarea amplasamentului făcându-se conform normativului nr. 3915/1994, obţinerea avizului nu era necesară şi, cu toate acestea, societatea a făcut demersuri, pentru a-l obţine şi a reuşit.
Cât priveşte faptul că avizul a fost revocat, acest fapt a avut loc ulterior efectuării lucrărilor şi nu poate afecta conformitatea lucrării executate cu normativele în vigoare.
Reclamanta a mai criticat sentinţa, şi sub aspectul înlăturării greşite a susţinerilor privind necomunicarea raportului de control şi a notei de constatare, precum şi nemotivarea deciziei de suspendare a autorizaţiei, împrejurări care au pus societatea în imposibilitate de a-şi face apărările corespunzătoare.
De asemenea, s-a invocat nelegalitatea aplicării măsurilor de suspendare şi apoi, de retragere a autorizaţiei, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (7) din OG nr. 2/2001, aceste sancţiuni nefiind complementare, ci sancţiuni principale distincte, aplicate pentru aceeaşi faptă, pentru care anterior societatea a fost sancţionată contravenţional, cu avertisment.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, se constată că instanţa de fond a procedat corect, reţinând că raportul de control nr. 132 din 7 noiembrie 2002 fiind un act premergător deciziilor prin care s-au aplicat sancţiuni administrative, nu exista obligativitatea comunicării din partea autorităţii pârâte. Acelaşi caracter îl are şi nota de constatare din 25 octombrie 2002, ambele înscrisuri nefiind acte administrative de autoritate, de natură să producă prin ele însele, efecte juridice pentru reclamantă.
În acest sens, s-au invocat în mod corect, în cuprinsul sentinţei, prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1190, în temeiul cărora instanţa poate obliga autoritatea emitentă să comunice documentaţia care a stat la baza emiterii actului atacat. În cauză, pârâta a ataşat toate înscrisurile, la întâmpinarea depusă la judecata în fond.
Cât priveşte nemotivarea în fapt a deciziei nr. 919/2002, acest aspect, astfel cum a reţinut instanţa de fond, nu este de natură a atrage nulitatea actului, în considerente făcându-se trimitere la raportul de control din 7 noiembrie 2002, în care sunt descrise faptele ce au atras aplicarea măsurii suspendării.
Referitor la fondul litigiului, Curtea reţine că motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de reclamantă, nu au suport probator.
Astfel cum s-a constatat la controlul efectuat de reprezentanţii pârâtei, societatea nu a respectat amplasamentul racordului de înaltă presiune, prevăzut în proiect la 50 m, aşa cum fusese proiectat şi avizat iniţial de S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, schimbând traseul conductei de racord, la 18 m, faţă de axul drumului. De asemenea, reclamanta nu a întocmit documentaţia de specialitate, nu a obţinut avizul prealabil al S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, care nu a urmărit lucrările de execuţie şi nici avizele de la deţinătorii de reţele edilitare şi Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Referitor la susţinerea reclamantei, în sensul că, faţă de faptul că modificarea de traseu de la 50 m, la 18 m, nu a afectat principalii parametrii ai conductei, acordul instituţiei care a aprobat documentaţia, nu era necesar, potrivit normativului nr. 3915/1994, Curtea nu poate primi această apărare.
Prin modificarea traseului conductei de racord, la 18 m faţă de drumul comunal, deşi fusese proiectat la 50 m, s-au produs modificări de esenţă asupra unor parametri, ca presiunea, caracteristicile, materialele şi tehnologia de execuţie a conductei, astfel încât se impunea avizul obligatoriu al S.N.T.G.N. T. SA Mediaş.
Cât priveşte împrejurarea că prin adresa nr. 12914 din 21 noiembrie 2002, această unitate şi-a dat acordul pentru schimbarea amplasamentului conductei de racord, acest aviz a fost depus după expirarea perioadei de 15 zile stabilită de pârâtă, pentru depunerea actelor, atestând remedierea situaţiei şi, totodată, a fost revocat expres prin actul nr. 13233 din 27 noiembrie 2002.
Nici motivul de recurs invocat de reclamantă, referitor la aplicarea succesivă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (7) din OG nr. 2/2001, nu subzistă.
În procesul-verbal de contravenţie din 17 octombrie 2002, prin care reclamantei i s-a aplicat avertisment, s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. a) din OG nr. 60/2000, constând în executarea de lucrări, fără a avea documentaţia avizată.
La verificarea efectuată, s-au constatat şi alte abateri, menţionate în nota de constatare şi în raportul de control. Astfel, lucrările de execuţie nu au fost urmărite de reprezentanţii beneficiarului lucrării, nu au fost obţinute avizele prealabile de la deţinătorii de reţele edilitare, autorizaţia de construcţie a fost expirată pe durata execuţiei lucrărilor şi nu a fost notificat Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Toate aceste aspecte au justificat măsura suspendării autorizaţiei pe o perioadă de 30 zile, aplicată prin Decizia nr. 919 din 8 noiembrie 2002, prin care s-a instituit obligaţia societăţii, de a depune în termen de 15 zile, documentaţia tehnică de execuţie, cu noul amplasament al racordului de înaltă presiune, avizată de S.N.T.G.N. T. S.A. Mediaş.
Ulterior, prin Decizia nr. 4 din 8 ianuarie 2003, pârâta a dispus retragerea autorizaţiei, constatând că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei stabilite.
În raport cu cele expuse mai sus, reţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 438 din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6965/2004. Contencios. Refuz întocmire... | ICCJ. Decizia nr. 6988/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
