ICCJ. Decizia nr. 7014/2004. Contencios. Anulare ordin M.A.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7014/2004
Dosar nr. 3349/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2001, reclamantul N.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001, emis de Ministerul Administraţiei Publice, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Vâlcea.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Vâlcea, din anul 1997, şi că a fost atestat pe post, în luna august 2000, iar în luna noiembrie 2000 a depus jurământul în calitate de funcţionar public.
Cu toate acestea, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în baza Ordinului nr. 291 din 10 aprilie 2001, a dispus testarea profesională a unor secretari generali, printre care şi Secretarul general al Prefecturii judeţului Vâlcea şi având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat pentru testarea profesională, s-a dispus eliberarea din funcţie, prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 191/F-C din 10 decembrie 2001, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că refuzul reclamantului de a se supune testării profesionale reprogramată în ziua de 10 octombrie 2001, pentru motivul că Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 nu mai era în vigoare, este nejustificat şi ca urmare, măsura dispusă prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, este legală.
A mai reţinut că prin testarea profesională dispusă de pârât, organizată potrivit dispoziţiilor reglementate de Legea nr. 188/1999 şi respectiv, HG nr. 8/2001, nu au fost încălcate normele referitoare la stabilitatea în funcţie de care se bucură reclamantul, potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, N.M., criticând sentinţa, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că obiectul contestaţiei l-a constituit anularea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001 al Ministerului Administraţiei Publice, care a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 92 lit. a) - d) din Legea nr. 188/1999, privitoare la Statutul funcţionarilor publici.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 616 din 14 februarie 2003, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a verifica dacă la emiterea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001, de către Ministerul Administraţiei Publice, au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 188/1999, referitoare la eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici şi anume, dacă s-au făcut diligenţe, pentru a i se oferi reclamantului, o altă funcţie sau dacă i-a fost oferită o funcţie de execuţie corespunzătoare şi dacă acesta a refuzat-o.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de N.M., a anulat Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, emis de pârât, a reintegrat pe reclamant în funcţia deţinută şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului, despăgubiri echivalente cu drepturile băneşti ce i s-au cuvenit pe perioada de la data emiterii ordinului respectiv (15 octombrie 2001) şi până la oferirea altei funcţii corespunzătoare sau până la reintegrare.
A obligat pe pârât, să plătească reclamantului, suma de 47.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe de o parte, că eliberarea din funcţie poate fi dispusă pentru motivele prevăzute în art. 92 din Legea nr. 188/1999, ori în cauză, reclamantul a fost eliberat din funcţia de conducere, din cu totul alte motive.
Pe de altă parte, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a respectat dispoziţiile art. 941 din Legea nr. 188/1999 şi art. 9 alin. (3) din HG nr. 8/2001, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului o altă funcţie de execuţie corespunzătoare şi că acesta a refuzat-o.
Reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri, s-a dispus în temeiul art. 103 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate, a declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În criticile formulate, recurentul a susţinut că s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, întrucât a refuzat să se supună testării profesionale.
Cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 941 din Legea nr. 188/1999, de a i se oferi o funcţie corespunzătoare de execuţie, funcţionarului public de conducere, eliberat din funcţie, recurentul a arătat că era de competenţa prefectului, în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din HG nr. 9/2001, iar nu a ministrului administraţiei publice.
A mai susţinut că neîndeplinirea acestei obligaţii, nu poate avea ca efect, anularea pentru nelegalitate, a Ordinului nr. 550/2001.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, s-a dispus eliberarea reclamantului, din funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Vâlcea, pe motiv că acesta nu a îndeplinit Ordinul nr. 291/2001, privind organizarea testului profesional pentru secretarii generali ai unor prefecturi, prin refuzul acestuia de participare la susţinerea testului în cauză.
Funcţia de secretar general al prefecturii este funcţie publică de conducere, figurând ca atare în anexa la Legea privind statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999.
Reclamantul a fost numit în funcţia publică de Secretar general al Prefecturii judeţului Vâlcea, avându-se în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din legea menţionată, art. 14 alin. (2) din HG nr. 452/2000 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de atestare pe post a funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice de conducere, precum şi rezultatul examenului de atestare pe post, consemnat de Comisia de atestare, prin procesul-verbal nr. 4982 din 2 august 2000.
Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 al Ministerului Administraţiei Publice, s-a dispus susţinerea unui test profesional de către unii dintre secretarii generali ai prefecturilor prevăzute în anexa la acest ordin.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 188/1999, evaluarea activităţii funcţionarilor publici se face în scopul acordării drepturilor salariale corespunzătoare performanţelor profesionale individuale, pe baza criteriilor elaborate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Ordinul nr. 291/2001 nu are în vedere scopul menţionat, iar art. 5 din HG nr. 9/2001 privind organizarea şi funcţionarea prefecturilor, nu este de natură a justifica susţinerea testului profesional amintit, având în vedere că, aşa cum s-a arătat deja, reclamantul fusese numit în funcţia publică de conducere respectivă, tot de către pârât, cu mai puţin de un an înainte, pe baza unui examen organizat potrivit legii.
Procedând în acest fel, s-a încălcat principiul stabilităţii funcţionarilor publici, consacrat expres prin art. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999. Or, stabilitatea asigură apărarea funcţionarului public, de eventualele abuzuri din partea conducerii serviciului public, eliberarea din funcţie putându-se face numai pentru motivele expres prevăzute de art. 92 din Legea nr. 188/1999.
În speţă însă, aşa cum s-a mai arătat, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere, pentru un cu totul alt motiv, decât cel prevăzut de lege.
Măsura luată împotriva reclamantului, este nelegală şi pentru alt motiv.
Astfel potrivit art. 941 din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public de conducere eliberat din funcţie în condiţiile art. 92 lit. c) şi d), trece în funcţia publică de execuţie corespunzătoare potrivit legii.
Din probatoriile administrate în fond, după casare, rezultă că Ministerul Administraţiei Publice nu a respectat această dispoziţie legală, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului, o altă funcţie de execuţie şi că acesta a refuzat-o, deşi avea această obligaţie în sarcina sa, potrivit dispoziţiilor art. 941 din Legea nr. 188/1999.
Punerea reclamantului la dispoziţia Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu este de natură a dispensa pe pârât de îndeplinirea obligaţiei sale sus-menţionate.
Pentru considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 143/F/C din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7009/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 7022/2004. Contencios.. Revizuire → |
|---|
