ICCJ. Decizia nr. 7008/2004. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7008/2004
Dosar nr. 4526/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 octombrie 2003, reclamanta V.G. a chemat în judecată Corpul de Control al Primului Ministru, solicitând anularea actului emis de acesta, cu nr. 7/1863/V.P. din 5 noiembrie 2002, recunoaşterea dreptului, constând în pedepsirea vinovaţilor de desfacerea abuzivă a contractului său de muncă, obligarea pârâtului, la 500 milioane lei, daune morale şi la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că în mod abuziv i-a fost desfăcut contractul de muncă şi că, deşi a semnalat acest lucru, prin memoriile adresate pârâtului, acesta nu a înţeles să ia nici o măsură de sancţionare faţă de cei vinovaţi, fapt ce i-a pricinuit o gravă vătămare a statutului său social şi profesional şi implicit, dreptului său la muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1372 din 17 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că actul a cărui anulare s-a solicitat, nu îndeplineşte caracteristicile actului administrativ pe care îl are în vedere Legea nr. 29/1990, fiind în realitate, o simplă comunicare făcută la adresa reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta V.G., invocând dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10, precum şi dispoziţiile art. 306 şi 312 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că prin hotărârea pronunţată, i s-a refuzat accesul la justiţie şi dreptul de a se apăra şi de a beneficia de o judecată echitabilă.
În opinia sa, instanţa fondului nu a ţinut seama de nici una din probele dosarului.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin acţiune, reclamanta a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, anularea actului emis de pârât, cu nr. 7/1863/V.P. din 5 noiembrie 2002, prin care i s-a adus la cunoştinţă că memoriile referitoare la desfacerea abuzivă a contractului său de muncă, au fost înaintate, spre competenta verificare şi soluţionare, instituţiei legal abilitate, respectiv Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Reţinând conţinutul acestei adrese, în mod legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a apreciat că aceasta nu îndeplineşte caracteristicile actului administrativ, în sensul că nu reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă, act de autoritate a unei autorităţi administrative, producător de efecte juridice, fiind în fapt, o simplă comunicare, despre sau în legătură cu modalitatea de soluţionare a memoriilor adresate şi care prin ea însăşi nu a produs nici o vătămare acelui drept recunoscut de lege, pe care le are în vedere art. 1 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinţei civile nr. 1372 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7001/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7013/2004. Contencios. Recurs; anulare concurs... → |
|---|
