ICCJ. Decizia nr. 7017/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7017/2004
Dosar nr. 7007/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2004, L.T. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău, să se dispună anularea hotărârii nr. 780 din 23 ianuarie 2004, prin care Comisia constituită pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 17 martie 1944, în condiţiile aproprierii frontului sovietic, a fost nevoit să se refugieze împreună cu alţi consăteni, din localitatea Vasilcău, judeţul Soroca, în comuna Viştea de Jos, judeţul Făgăraş, unde a şi absolvit cursurile gimnaziului industrial.
Că, deşi a făcut dovada refugiului, comisia sesizată i-a respins cererea, cu o motivare ce nu-şi găseşte suport în înscrisurile probatorii prezentate.
Prin sentinţa civilă nr. 213 din 6 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că justeţea afirmaţiilor reclamantului rezultă din declaraţiile martorilor L.A., C.A. şi M.I., din certificatul de absolvire a Gimnaziului industrial de băieţi din comuna Viştea de Jos şi în fine, din tabelul nominal cu refugiaţii stabiliţi pe raza acestei comune în anul 1944, pentru motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, deoarece din actele depuse de reclamant, în sprijinul cererii, nu rezultă faptul refugierii sale din Basarabia, datorită persecuţiei pentru motive etnice.
Critica este neîntemeiată.
Cu declaraţiile autentificate ale martorilor L.A., C.A. şi M.I., s-a stabilit corect că în cursul lunii martie 1944, când forţele sovietice de ocupaţie se apropiau de satul Vasilcău, reclamantul L.T., alături de alţi locuitori, s-au îmbarcat într-un tren cu direcţia România, stabilindu-se ca persoane refugiate în comuna Viştea de Jos, fostul judeţ Făgăraş.
Aceste declaraţii se coroborează cu tabelul nominal al persoanelor evacuate din judeţul Soroca, întocmit de Legiunea Jandarmi, precum şi cu menţiunile înscrise în certificatul de absolvire al Gimnaziului industrial de băieţi din localitatea Viştea de Jos, eliberat sub nr. 105/1947.
Din probele administrate a mai reieşit că după absolvirea gimnaziului, reclamantul nu s-a reîntors în localitatea de domiciliu, iar din anul 1963, el s-a stabilit în municipiul Oneşti, judeţul Bacău.
Se constată, deci, că existau temeiuri suficiente pentru a se aprecia că cerinţele prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, sunt îndeplinite în speţă.
Hotărând în sens contrar, pârâta a adoptat o soluţie nelegală şi netemeinică, care îl prejudiciază pe reclamant.
Ca atare, în mod judicios, curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat actul administrativ supus controlului judiciar, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească lui L.T., drepturile băneşti cuvenite, începând cu data de 30 iunie 2003.
Ţinând seama de considerentele expuse şi de inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 213 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7016/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7019/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
