ICCJ. Decizia nr. 7072/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2003, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 1595, venită ca urmare a soluționării conflictului negativ ivit, conform deciziei nr. 1362 din 2 aprilie 2003, de către Curtea Supremă de Justiție, reclamanta F.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, anularea actului de control al Inspecției de audit Intern, nr. 668 emis la 6 iunie 2002 și a deciziei nr. 405, emisă la 9 iulie 2002, ca nelegale.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că i-a fost respinsă contestația, ca inadmisibilă, deși a invocat prevederile art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999 privind auditul public intern și controlul financiar preventiv, precum și Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 332/2000, care-i confereau acest drept, întrucât în perioada supusă controlului a îndeplinit funcția de director al Centrului de îngrijire și Asistență Șopârlița.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 856, pronunțată la 17 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.D., a anulat actul de control al Inspecției de Audit Intern, încheiat la 6 iunie 2002, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și decizia nr. 405 din 9 iulie 2002, a Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, exonerând-o de răspundere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că greșit s-a stabilit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, că reclamanta nu avea calitatea de a ataca actul de control, prin care s-a decis în sarcina acesteia, că nu a respectat fundamentarea bugetului pe anul 2001, ca urmare a supradimensionării cheltuielilor de personal, întrucât la data controlului, aceasta era director al unității controlate, răspundea de întreaga activitate, fiind și ordonator de credite.
Pe fond, instanța a reținut că actul de control conține afirmații generice privind acordarea salariilor de merit contrar prevederilor legale, că ponderea acestora nu a fost corect stabilită, că nu s-a individualizat în concret modul în care s-a încălcat legea.
De asemenea, instanța a mai constatat că pretinsele nereguli referitoare la tichetele de masă nu au putut fi avute în vedere, atâta vreme, cât nu s-a precizat că a fost creditul bugetar acordat cu această destinație, pentru ca în raport cu acesta să se stabilească diferențele cheltuite în plus.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, invocând nelegalitatea.
în motivarea recursului s-a susținut că ceea ce se controlează în cadrul inspecției de audit, este activitatea desfășurată în instituția publică, și nu o anumită persoană.
De asemenea, s-a mai arătat că soluția pronunțată este nelegală, și prin faptul că instanța pronunțându-se pe excepție, nu putea analiza fondul, fiind obligatorie trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând criticile formulate, a constatat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.
Rezultă că potrivit O.G. nr. 119/1999, cu modificările ulterioare, auditul intern este o activitate independentă din structura unei instituții publice, care constă în efectuarea de verificări, inspecții și analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituției și utilizarea resurselor în mod eficient.
Așadar, cel controlat este, potrivit art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999, instituția publică, iar contestația trebuia formulată de Centrul de îngrijire și Asistență Șopârlița, și nu de o persoană fizică din cadrul acestei instituții.
Actul de control nu o privea nemijlocit pe reclamantă, ci s-a referit la aspecte care s-au produs în perioada cât a fost conducătorul unității.
De altfel, în ceea ce privește răspunderea reclamantei, pe care nu a stabilit-o actul atacat, ci conducerea instituției, a fost înlăturată, așa cum atestă decizia nr. 4, pronunțată la 16 ianuarie 2003, de Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, definitivă și irevocabilă.
în atare împrejurare, Curtea a admis recursul, a casat sentința atacată, iar pe fond, a respins acțiunea, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7025/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7064/2004. Contencios → |
|---|
