ICCJ. Decizia nr. 7084/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 martie 2003, sub nr. 674, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul Colegiul Farmaciștilor din România a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.N.A.S., Ministerul Sănătății și Familiei și Guvernul României, anularea H.G. nr. 1509/2002, pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.
în motivarea acțiunii, s-a susținut că actul este nelegal, deoarece încalcă principiul neretroactivității legii, că a fost emis fără consultarea Colegiului Farmaciștilor din România, în contradicție cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2003 și că introduce criteriul selecției, neprevăzut de O.U.G. nr. 150/2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1292, pronunțată la 9 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului Colegiul Farmaciștilor din România, reținând că prin H.G. nr. 1509/2002 a fost aprobat contractul administrativ privind condițiile acordării medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratament ambulatoriu, precum și a dispozitivelor medicale destinate deficiențelor organice sau fiziologice.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate, instanța a reținut că nu s-a încălcat nici o condiție legată de consultarea Colegiului Farmaciștilor, prevăzută de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2002, elocventă fiind adresa nr. 2113 din 28 august 2002, prin care C.N.A.S. i-a solicitat reclamantului, "propuneri" și nici principiul neretroactivității, întrucât H.G. nr. 1509/2002 a fost adoptată la sfârșitul lunii decembrie 2002 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 9.01.2003, anul de lucru începând efectiv la 5 ianuarie 2003.
De asemenea, instanța a mai reținut că introducerea criteriului "selecție" pentru farmacii, nu vatămă un drept al reclamantului, dimpotrivă, prin acesta se reglementează în concret modalitatea efectivă de aplicare a contractului-cadru, ținându-se cont de faptul că fiecare farmacie este organizată ca societate comercială, în baza Legii nr. 31/1990, republicată.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul Colegiul Farmaciștilor din România, care a invocat nelegalitatea acesteia.
O primă critică s-a referit la faptul că C.N.A.S. nu a ținut cont la elaborarea contractului-cadru, de opinia colegiului și că adresa nr. 2113 din 28 septembrie 2002, emisă de aceasta, prin care s-a încercat să se demonstreze faptul că s-a realizat intenția de consultare, nu poartă dovada că a fost primită de Colegiul Farmaciștilor.
Prin cel de-al doilea motiv de casare s-a susținut că în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, H.G. nr. 1509/2002 s-a publicat la 9.01.2003, în Monitorul Oficial și că, potrivit art. 11 din acest act, intrarea în vigoare se face începând cu 1 ianuarie 2003, astfel că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Ultima critică s-a referit la reținerea greșită a instanței de fond, că introducerea criteriului de selecție pentru farmacii nu vatămă un drept concret al reclamantei, deși în O.U.G. nr. 150/2002 nu este cuprinsă noțiunea de selecție a farmaciilor.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.
Rezultă că actul a cărui anulare se solicită, H.G. nr. 1509/2002, prin care s-a aprobat contractul-cadru privind condițiile acordării medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau fiziologice, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2003, privind funcționarea sistemului de asigurări sociale, elaborarea și aprobarea contractului-cadru trebuia să se facă cu consultarea Colegiului Farmaciștilor din România, or absența acestei condiții conduce la încălcarea dreptului subiectiv recunoscut instituției.
C.N.A.S. avea obligația să consulte recurenta, la elaborarea contractului-cadru, iar Ministerul Sănătății și Familiei, precum și Guvernul României aveau obligația să verifice dacă actele pe care le avizează, au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Adresa nr. 2113 din 28 februarie 2002, emisă de C.N.A.S., nu poate fi reținută, în sensul că a fost realizată consultarea, atâta vreme, cât aceasta nu poartă dovada că a fost primită de recurentă.
De asemenea, actul atacat introduce în art. 2, dispoziții neprevăzute în O.U.G. nr. 150/2002, referitoare la "criteriul de selecție". Potrivit acestuia, dreptul de a intra în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, îl conferă acreditarea și autorizarea legală, astfel că această dispoziție adaugă la lege.
Și critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității este fondată, aplicarea H.G. nr. 1509/2002 urmând să-și producă efectele de la data publicării în Monitorul Oficial - 9.01.2003, și nu la o dată anterioară.
Față de aceste considerente, Curtea a casat sentința atacată și în fond, a admis acțiunea privind anularea H.G. 1509/2002, pentru aprobarea contractului-cadru.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7483/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7473/2004. Contencios → |
|---|
